ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5027/2005

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 15 aprilie 2004, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare împotriva deciziei civile nr. 1493 din 23 iunie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia și sentinței civile nr. 146 din 6 martie 2003 a Tribunalului Sibiu. S-a arătat că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției și Tribunalul Sibiu la restituirea sumelor încasate prin reținerea procentului de 7% din venitul brut salarial, cu titlu de contribuție de asigurări de sănătate, în perioada 1 ianuarie 2000–30 mai 2000, reprezentând plata nedatorată, reactualizată la data plății.

Tribunalul Sibiu, prin sentința civilă nr. 146 din 6 martie 2003, a admis acțiunea reclamantei, precum și cererile de chemare în garanție, formulate de Ministerul Justiției împotriva C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. împotriva C.N.A.S. A obligat pe pârâți să plătească reclamantei suma de 3.234.588 lei contribuția la asigurările de sănătate, pe chemata în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. să plătească pârâților suma de mai sus, cu același titlu, și pe chemata în garanție C.N.A.S. să plătească C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. cota de 25% din contribuția asigurărilor de sănătate la care a fost obligată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că până la modificarea art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992, prin Legea nr. 1128/2001, care prevede expres plata contribuției pentru asigurări de sănătate, magistrații și personalul auxiliar de la instanțe beneficiau în mod gratuit de asistență medicală.

Recursul declarat de chematele în garanție a fost admis prin decizia civilă nr. 1493 din 23 iunie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, care a casat sentința atacată numai în ceea ce privește cererile de chemare în garanție și, rejudecând cauza în aceste limite, le-a respins, înlăturând obligațiile stabilite în sarcina celor două chemate în garanție. Prin aceeași decizie a fost respins recursul declarat de Ministerul Justiției. Procurorul general a considerat că cele două hotărâri au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. Astfel, potrivit art. 4 din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii pentru cetățenii români cu domiciliul în țară și cetățenii străini sau apatrizii care au reședința în România, asigurații plătind lunar o contribuție pentru asigurările sociale de sănătate.

Persoanele exceptate de la plata contribuției sunt enumerate limitativ în art. 6 al legii invocate, iar art. 9 stabilește persoanele care au calitatea de asigurat, fără plata contribuției pentru asigurările de sănătate. Dacă intenția legiuitorului era ca magistrații și personalul de specialitate să aibă calitatea de asigurat, fără plata contribuției, ar fi menționat-o expres. De altfel, între reclamantă și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. s-a încheiat contract de asigurare, reclamanta cunoscând că angajatorul are obligația de a vira contribuția de asigurări de sănătate prevăzută de lege. Recursul în anulare este fondat. Potrivit art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, magistrații în activitate sau pensionarii beneficiază în mod gratuit, de asistență medicală, medicamente, proteze, textul neprevăzând obligația acestora de plată a contribuției la asigurările de sănătate.

Art. 141 din lege prevede că dispozițiile art. 99 se aplică și personalului auxiliar de specialitate. Legea nr. 92/1991 constituie legea organică, generală a autorității judecătorești. Prin art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997 privind asigurările de sănătate s-a prevăzut că asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat pe baza principiului solidarității. Dispozițiile art. 55 din această lege prevăd, limitativ, persoanele care beneficiază de asigurările de sănătate fără plata contribuției de 7%, magistrații și personalul auxiliar de specialitate nefiind menționați. În materia asigurărilor sociale de sănătate, legea specială este Legea nr. 145/1997 care are ca obiect reglementarea asigurărilor de sănătate.

Pe de altă parte, legea specială, care, de principiu prevalează celei generale este ulterioară acesteia din urmă, generând implicit abrogarea dispozițiilor contrare. Așadar, în speță se aplică legea specială care nu exceptează expres magistrații și personalul auxiliar de specialitate de la plata contribuției de 7% asigurări de sănătate, motiv pentru care, recursul în anulare urmează a fi admis. Pe cale de consecință, se va casa decizia instanței de apel, în sensul că se va respinge și acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu Ministerul Justiției și Tribunalul Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Casează decizia nr. 1493 din 23 iunie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, în parte, în sensul că respinge și acțiunea formulată de reclamanta S.O. în contradictoriu cu Tribunalul Sibiu și Ministerul Justiției. Menține restul dispozițiilor sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 iunie 2005.