ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5027/2005

Asupra recursului în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 15 aprilie 2004,

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a declarat recurs în anulare împotriva deciziei civile nr. 1493 din 23

iunie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia și sentinței civile nr. 146 din 6 martie

2003 a Tribunalului Sibiu.

S-a arătat că, prin cererea de

chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâților Ministerul

Justiției și Tribunalul Sibiu la restituirea sumelor încasate prin reținerea

procentului de 7% din venitul brut salarial, cu titlu de contribuție de

asigurări de sănătate, în perioada 1 ianuarie 2000–30 mai 2000, reprezentând

plata nedatorată, reactualizată la data plății.

Tribunalul Sibiu, prin sentința

civilă nr. 146 din 6 martie 2003, a admis acțiunea reclamantei, precum și

cererile de chemare în garanție, formulate de Ministerul Justiției împotriva C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

și de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. împotriva C.N.A.S. A obligat pe pârâți să plătească

reclamantei suma de 3.234.588 lei contribuția la asigurările de sănătate, pe

chemata în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. să plătească pârâților suma de mai

sus, cu același titlu, și pe chemata în garanție C.N.A.S. să plătească C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

cota de 25% din contribuția asigurărilor de sănătate la care a fost obligată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că până la modificarea art. 99 și art. 141 din Legea nr.

92/1992, prin Legea nr. 1128/2001, care prevede expres plata contribuției

pentru asigurări de sănătate, magistrații și personalul auxiliar de la instanțe

beneficiau în mod gratuit de asistență medicală.

Recursul declarat de chematele în

garanție a fost admis prin decizia civilă nr. 1493 din 23 iunie 2003 a Curții

de Apel Alba Iulia, care a casat sentința atacată numai în ceea ce privește

cererile de chemare în garanție și, rejudecând cauza în aceste limite, le-a

respins, înlăturând obligațiile stabilite în sarcina celor două chemate în

garanție. Prin aceeași decizie a fost respins recursul declarat de Ministerul

Justiției.

Procurorul general a considerat că

cele două hotărâri au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce

a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Astfel, potrivit art. 4 din Legea

nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii pentru cetățenii

români cu domiciliul în țară și cetățenii străini sau apatrizii care au

reședința în România, asigurații plătind lunar o contribuție pentru asigurările

sociale de sănătate.

Persoanele exceptate de la plata

contribuției sunt enumerate limitativ în art. 6 al legii invocate, iar art. 9

stabilește persoanele care au calitatea de asigurat, fără plata contribuției

pentru asigurările de sănătate.

Dacă intenția legiuitorului era ca

magistrații și personalul de specialitate să aibă calitatea de asigurat, fără

plata contribuției, ar fi menționat-o expres. De altfel, între reclamantă și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

s-a încheiat contract de asigurare, reclamanta cunoscând că angajatorul are

obligația de a vira contribuția de asigurări de sănătate prevăzută de lege.

Recursul în anulare este fondat.

Potrivit art. 99 alin. (1) din Legea

nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, magistrații în activitate sau

pensionarii beneficiază în mod gratuit, de asistență medicală, medicamente,

proteze, textul neprevăzând obligația acestora de plată a contribuției la

asigurările de sănătate. Art. 141 din lege prevede că dispozițiile art. 99 se

aplică și personalului auxiliar de specialitate.

Legea nr. 92/1991 constituie legea

organică, generală a autorității judecătorești.

Prin art. 1 alin. (2) din Legea nr.

145/1997 privind asigurările de sănătate s-a prevăzut că asigurările sociale de

sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat pe baza principiului

solidarității. Dispozițiile art. 55 din această lege prevăd, limitativ, persoanele

care beneficiază de asigurările de sănătate fără plata contribuției de 7%,

magistrații și personalul auxiliar de specialitate nefiind menționați.

În materia asigurărilor sociale de

sănătate, legea specială este Legea nr. 145/1997 care are ca obiect

reglementarea asigurărilor de sănătate.

Pe de altă parte, legea specială,

care, de principiu prevalează celei generale este ulterioară acesteia din urmă,

generând implicit abrogarea dispozițiilor contrare.

Așadar, în speță se aplică legea

specială care nu exceptează expres magistrații și personalul auxiliar de

specialitate de la plata contribuției de 7% asigurări de sănătate, motiv pentru

care, recursul în anulare urmează a fi admis. Pe cale de consecință, se va casa

decizia instanței de apel, în sensul că se va respinge și acțiunea formulată de

reclamantă în contradictoriu cu Ministerul Justiției și Tribunalul Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Casează decizia nr. 1493 din 23 iunie 2003 a Curții

de Apel Alba Iulia, în parte, în sensul că respinge și acțiunea formulată de

reclamanta S.O. în contradictoriu cu Tribunalul Sibiu și Ministerul Justiției.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 iunie 2005.