ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 745/2005

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 126 din 27 februarie 2003 Tribunalul Sibiu a admis acțiunea

formulată de reclamanții în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Tribunalul

Sibiu, Ministerul Public prin Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a obligat pârâții să restituie reclamanților sumele reținute din

drepturile salariale lunare ale acestora în perioada 1 ianuarie 2000–31 martie

2001, în cotă de 7% cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate.

Prin aceiași sentință a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de

pârâtul Ministerul Public împotriva C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., care a fost obligată

să plătească suma de 635.754.680 lei.

Chemata în

garanție în garanție C.N.A.S. a fost obligată la rândul ei să plătească C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

25% din contribuție.

Curtea de

Apel Alba-Iulia, prin decizia civilă nr. 1366 din 9 iunie 2003 a admis recursul

declarat de C.N.A.S., a casat în parte sentința recurată și a respins cererea

de chemare în garanție formulată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., fiind menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva

ambelor hotărâri a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 330 alin. (2) C.

proc. civ., susținând, în esență, că au fost pronunțate cu încălcarea

prevederilor Legii nr. 145/1997, din care rezultă că magistrații nu fac parte

din categoriile de persoane exceptare de la plata contribuției pentru fondul

asigurărilor sociale de sănătate.

Recursul în

anulare este fondat.

Este adevărat

că, în conformitate cu prevederile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992

magistrații beneficiază, în mod gratuit, de asistență medicală, medicamente și

proteze, această gratuitate neechivalând însă cu scutirea de plata contribuției

pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate, care constituie o obligație

distinctă.

Beneficiul

acestor gratuități se aplică numai în condițiile cuprinse în Legea nr. 145/1997,

unde la art. 4 este menționată regula generală a obligativității asigurării de

la care există excepțiile privitoare la persoanele scutite de plata

contribuției, prevăzute la art. 6 și art. 55 din lege.

Cum

magistrații nu sunt menționați printre persoanele exceptate de la plata acestei

contribuții, se constată că doar prin greșita aplicare a prevederilor legale

sus menționate a fost admisă acțiunea.

În

consecință, recursul în anulare urmează a fi admis, conform art. 330

3

alin. (1) și art.3 14 C. proc. civ., hotărârile atacate casate iar pe fond

acțiunea va fi respinsă.

Cererile de

chemare în garanție vor fi respinse ca rămase fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul

general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva

deciziei civile nr. 1366 din 9 iunie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

civilă, și a sentinței nr. 126 din 27 februarie 2003 a Tribunalului Sibiu, secția

civilă.

Casează hotărârile atacate și pe fond respinge ca

nefondată acțiunea formulată de reclamanții B.E., ș.a., și ca rămase fără

obiect cererile de chemare în garanție formulate de Parchetul de pe lângă de pe

lângă Tribunalul Sibiu, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie

2005.