ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1538/2005

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată, la 26 septembrie 2002, la Tribunalul Constanța,

reclamanții:

-

F.A., ș.a., procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța;

- V.E., ș.a., procurori la Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Constanța;

- Ș.V., ș.a., procurori la Parchetul de

pe lângă Judecătoria Constanța;

- V.D., ș.a., procurori la Parchetul de

pe lângă Judecătoria Mangalia.

- I.I., ș.a., procurori la Parchetul de

pe lângă Judecătoria Medgidia și

- personalul auxiliar de specialitate: V.R.,

ș.a., au chemat în judecată pârâții:

-

Parchetul

de pe lângă Tribunalul Constanța;

-

Ministerul

Public, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție;

-

Ministerul

Finanțelor Publice și

-

C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

solicitând obligarea pârâților la restituirea sumelor

de bani încasate pe nedrept, prin reținerea nelegală a procentului de 7% din

salariul lunar al fiecărui reclamant, cu titlu de contribuție la asigurările

sociale de sănătate, pentru perioada 1 octombrie 1999–31 martie 2001, cu

aplicarea coeficientului de inflație la data executării hotărârii.

În cuprinsul acțiunii, reclamanții au

arătat, în esență, că, în calitate de magistrați și personal auxiliar de

specialitate la parchete, au dreptul, potrivit Legii nr. 92/1992 privind

organizarea judecătorească, la asistență medicală gratuită așa încât, în mod

greșit, li s-a reținut din drepturile salariale contribuția la asigurările

sociale de sănătate.

Tribunalul Constanța, secția civilă, prin

sentința nr. 1332 din 9 decembrie, a admis în parte acțiunea și a obligat

Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și Ministerul Public, Parchetul de

pe lângă Curtea Supremă de Justiție, să plătească reclamanților sumele de bani

menționate în dispozitiv (stabilite pe calea unei expertize contabile),

respingând ca nefondată doar cererea reclamanților E.I. și A.L.

Prin aceeași sentință a fost obligată

chemata în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. să restituie Parchetului de pe lângă

Tribunalul Constanța și Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă

de Justiție, sumele de bani reprezentând procentul de 7% din salariile lunare

ale reclamanților care au constituit contribuția la asigurările sociale de

sănătate pentru perioada 1 octombrie 1999–31 martie 2001.

Printre

reclamanții cărora le-a fost admisă acțiunea au fost și M.S.R., D.V. și I.N.,

care au înregistrat separat cererile de chemare în judecată, dar dosarele

respective au fost conexate cu dosarul înregistrat anterior.

Curtea de Apel Constanța, secția civilă,

prin decizia nr. 214/C din 26 februarie 2003, a respins ca nefondat recursul

declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

și Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, și ca tardiv declarat recursul

chematei în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Procurorul general al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat, la 12 decembrie 2003,

recurs în anulare împotriva celor două hotărâri judecătorești menționate mai

sus, cu motivarea că reclamanții beneficiază de asistență medicală gratuită

numai dacă achită lunar contribuția la asigurările sociale de sănătate.

Recursul în anulare este întemeiat.

Potrivit art. 330 pct. 2 C. proc. civ.,

în vigoare la data pronunțării hotărârilor judecătorești atacate, procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, din oficiu sau

la cererea ministerului justiției, poate ataca cu recurs în anulare la Curtea

Supremă de Justiție, hotărârile judecătorești irevocabile când prin hotărârea

atacată s-a produs o încălcare esențială a legii, ce a determinat o soluționare

greșită a cauzei pe fond, ori această hotărâre este vădit netemeinică.

Prin art. 99 din Legea nr. 92/1992

privind organizarea judecătorească s-a prevăzut, așa cum, corect, s-a motivat

prin hotărârile atacate cu recurs în anulare, că magistrații în activitate sau

pensionari și personalul auxiliar de specialitate de la instanțele

judecătorești și parchete beneficiază în mod gratuit de asistență medicală.

Ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 92/1992

privind organizarea judecătorească a fost adoptată Legea nr. 145/1997 privind

asigurările sociale de sănătate. Potrivit acestui din urmă act normativ, intrat

în vigoare la 1 ianuarie 1998, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii

(art. 1), iar persoanele asigurate au obligația de a plăti o contribuție

bănească lunară, pentru asigurările sociale de sănătate, în cotă de 7% aplicabilă

venitului brut (art. 52).

În art. 6 din Legea nr. 145/1997 au fost

enumerate categoriile de persoane care beneficiază de asigurări de sănătate

fără plată contribuției, iar prin art. 55 din aceeași lege au fost stabilite

categoriile de persoane care sunt asigurate prin efectul legii, cu scutire de

plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate.

Printre categoriile de persoane enumerate

sau stabilite prin art. 6 și art. 55 din Legea nr. 145/1997 nu au fost

menționați nici magistrații nici personalul auxiliar de specialitate de la

instanțele judecătorești și parchete.

Concluzia care se impune în urma

coroborării dispozițiilor enunțate mai sus din Legea privind organizarea

judecătorească cu cele din legea privind asigurările sociale de sănătate este

aceea că magistrații și personalul auxiliar de specialitate de la instanțele

judecătorești și parchete beneficiază în mod gratuit de asistență medicală,

medicamente și proteze numai dacă plătesc lunar contribuția pentru asigurările

sociale de sănătate, în cotă de 7% aplicată venitului brut.

Reținându-se că reclamanții beneficiază

în mod gratuit de asistență medicală fără a fi obligați la plata contribuției

pentru asigurările sociale de sănătate, prin hotărârile atacate cu recurs în

anulare s-a produs o încălcare esențială a Legii nr. 145/1997, ce a determinat

admiterea acțiunii adică o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Încălcarea esențială a legii este

evidențiată și de ignorarea de către instanțe a contractelor pe care reclamanții

le-au încheiat cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. Pentru aceste contracte s-a prevăzut

obligația pentru angajator de a reține și vira contribuția angajaților la

asigurările sociale de sănătate, or, semnând contractele respective,

reclamanții au fost de acord cu plata contribuției.

Recursul în anulare fiind întemeiat

urmează să fie admis, să fie casate cele două hotărâri judecătorești atacate și

pe fond să fie respinse acțiunea principală și cererea de chemare în garanție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare de reclamanta Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei

civile nr. 214/C din 26 februarie 2003 a Curții de Apel Constanța și a

sentinței civile nr. 1332 din 9 decembrie 2002 a Tribunalului Constanța, pe

care le casează și pe fond, respinge acțiunea și cererea de chemare în

garanție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2005.