ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2916/2004

Asupra recursului

în anulare

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 31 octombrie 2002,

reclamanții toți în funcții auxiliare de specialitate la Tribunalul Constanța,

Judecătoria Mangalia și Judecătoria Medgidia, au chemat în judecată pe pârâții

Ministerul Justiției și Tribunalul Constanța, solicitând să fie obligați a le restitui

sumele încasate pe nedrept în perioada 1 noiembrie 1999 – 31 martie 2001 cu

titlu de asigurări sociale de sănătate în procent de 7% lunar, actualizate

potrivit coeficientului de inflație de la data executării hotărârii.

Pârâții Ministerul Justiției și

Tribunalul Constanța au solicitat respingerea acțiunii și, în subsidiar, prin admiterea

cererii de chemare în garanție, să fie obligată Casa OPSNAJ să restituie

reclamanților sumele indicate în acțiune.

Tribunalul Constanța, secția civilă,

prin sentința nr. 1334 din 9 decembrie 2002, a admis în parte acțiunea și a

obligat pe pârâți să plătească reclamanților sumele de bani reținute cu titlu

de contribuție de asigurări sociale de sănătate în procent de 7% din salariul

brut lunar în perioada 1 noiembrie 1999 – 31 martie 2001, cu mențiunea că

sumele vor fi actualizate în raport de coeficientul de inflație la data

executării.

Prin aceeași sentință, a fost

respinsă cererea de chemare în garanție, formulată de pârâtul Ministerul

Justiției împotriva Casei OPSNAJ.

Sentința a fost confirmată de Curtea

de Apel Constanța, secția civilă, prin respingerea recursului declarat de

pârâtul Ministerul Justiției (decizia nr. 120/C din 3 februarie 2003).

Ambele instanțe au reținut, în

esență, că beneficiul asistenței medicale gratuite, prevăzut, pentru

magistrații în activitate sau pensionari, personalul auxiliar de specialitate, precum

și pentru soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora, în art. 99

și art. 141 din Legea nr. 92/1992 nu este condiționat de plata unor contribuții

de asigurări sociale de sănătate, că modificarea intervenită în materie prin

înserarea acestei condiții se referă la o perioadă ulterioară celei menționate

în acțiune.

Considerând că, prin hotărârile

pronunțate în cauză, a fost încălcată esențial legea, ceea ce a condus la o

soluționare greșită pe fond a litigiului, Procurorul General al Parchetului de

pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, solicitând

casarea acestora și, pe fond, respingerea acțiunii.

Recursul în anulare este întemeiat.

Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea

nr. 145/1997 asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează

descentralizat pe baza principiului solidarității și subsidiarității în

colectarea și utilizarea fondurilor.

Art. 4 din aceeași lege (intrat în

vigoare de la 1 ianuarie 1998) prevede că sunt supuse în mod obligatoriu

asigurării următoarele categorii de persoane:

a)

cetățenii români cu domiciliul în

țară;

b)

cetățenii străini și apatrizii care

au reședința în România;

În alin. (2) al aceluiași articol se

prevede obligativitatea ca asigurații să plătească lunar o contribuție pentru

asigurările sociale de sănătate.

Prevederile legale din legea

specială în materie de asigurări sociale de sănătate enunțate mai sus au

valoare de principiu.

Aceeași lege, în art. 6, enumeră

patru categorii de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate fără

plata contribuției (copiii și tinerii până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt

elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează venituri din muncă;

persoanele cu handicap, care nu realizează venituri din muncă sau se află în

îngrijirea familiei; soțul, soția, părinții și bunicii fără venituri proprii

aflați în întreținerea unei persoane asigurate; persoanele ale căror drepturi

sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990, Legea nr. 44/1994, art. 2 din

Legea nr. 42/1990, dacă nu realizează venituri decât cele provenite din

drepturile bănești acordate de lege, precum și cele provenite din pensie.

În art. 55 din lege sunt prevăzute

categoriile de persoane asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata

contribuției pentru asigurările sociale de sănătate, în situația în care:

- satisfac serviciul militar în

termen;

-

se află în

concediu medical sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului în vârstă

de până la 6 ani;

-

execută o

pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest preventiv;

-

fac parte

dintr-o familie care beneficiază de ajutor social, potrivit Legii nr. 67/1995

privind ajutorul social.

Art. 52 din lege stabilește

obligația pentru persoanele asigurate, cu excepția categoriilor menționate prin

art. 6 și art. 55 de a plăti lunar, pentru asigurările sociale de sănătate, o

contribuție bănească de 7% din venitul brut.

Magistrații în activitate sau

pensionari, personalul auxiliar de specialitate, precum și soțul, soția și

copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiari de asistență medicală

gratuită, de medicamente și proteze conform art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992,

republicată, cu modificările intervenite la 30 septembrie 1997, nu se regăsesc

în categoria persoanelor scutite de plata contribuției lunare de asigurări de

sănătate prin art. 6 și art. 55 din legea specială.

Aceleași texte din Legea nr. 92/1992,

republicată prevăd că toate condițiile de acordare, în mod gratuit, a

asistenței medicale, medicamentelor și protezelor personalului menționat, din

care fac parte și reclamanții din speță, vor fi stabilite prin Hotărâre de

Guvern.

Această hotărâre a fost într-adevăr

emisă la 2 iulie 1998 și poartă nr. 409, fiind publicată în M. Of., nr. 275 din

23 iulie 1998. În art. 5 al acestei hotărâri se prevede că „în termen de 30 de

zile de la publicarea prezentei hotărâri, Ministerul Justiției și Parchetul de

pe lângă Curtea Supremă de Justiție vor emite norme comune pentru aplicarea

acesteia”.

Normele comune emise în 26 mai 1999

poartă nr. 318/F B/64/8071/C/1999.

La pct. 6/I din aceste norme se

prevede că personalul în discuție beneficiază de gratuitățile prevăzute de art.

1 din H.G. nr. 409/1998 dacă fac dovada că plătesc contribuția anuală de

asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit

legii, sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Concluzia ce se desprinde din

considerentele prezentate mai sus este că, în ce privește pe magistrații în

activitate și cei pensionari, personalul auxiliar de specialitate, beneficiari

de asistență medicală gratuită, de medicamente și proteze conform art. 99 din

Legea nr. 92/1992, republicată în anul 1997, contribuția pentru asigurările de

sănătate de 7% din venitul brut lunar este obligatorie, aceștia nefigurând în

categoria celor scutiți prin legea specială, că, sub acest aspect, nu există

nici o contradicție între Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de

sănătate și Legea de organizare judecătorească în vigoare.

În raport de cele reținute, evident,

atât sentința tribunalului cât și decizia instanței de apel prin care acțiunea

a fost admisă sunt esențial nelegale și vădit netemeinice, impunându-se casarea

lor.

În consecință, recursul în anulare

declarat în cauză urmează să fie admis în sensul casării hotărârilor și

respingerii atât a acțiunii reclamanților cât și a cererii de chemare în

garanție formulată de pârâtul Ministerul Justiției împotriva Casei OPSNAJ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva sentinței civile nr. 1334 din 9 decembrie 2002 a

Tribunalului Constanța, secția civilă, și a deciziei nr. 120 din 3 februarie

2003 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, pe care le casează și, în fond,

respinge acțiunea reclamanților precum și cererea de chemare în garanție

formulată de pârâtul Ministerul Justiției.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2004.