ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3580/2003

Asupra

recursului  în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 21 mai 2002, reclamantul

C.G. a chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Bistrița-Năsăud  -( în cadrul

căruia își desfășoară activitatea de magistrat), Ministerul Justiției și Casa

de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și

Autorității Judecătorești, solicitând să fie obligați a-i restitui sumele

încasate pe nedrept în perioada 1 ianuarie 2000 – 31 martie 2001 cu titlu de

asigurări sociale de sănătate în procent de 7% lunar.

Tribunalul Bistrița-Năsăud,secția civilă,

prin sentința nr. 156/F din 12 iunie 2000, a admis acțiunea numai față de

primii doi pârâți – Ministerul Justiției și Tribunalul Bistrița-Năsăud, pe care

i-a obligat să restituie reclamantului sumele de bani reținute cu titlu de

contribuție de asigurări sociale de sănătate în procent de 7% din salariul brut

lunar în perioada 1 ianuarie 2000 – 31 martie 2001, actualizată la data

efectuării plăților corespunzător coeficientului de inflație, pentru fiecare

sumă. Față de pârâta Casa OPSNAJ, acțiunea a fost respinsă.

Sentința a fost confirmată de Curtea

de Apel Cluj, secția civilă, prin respingerea recursului declarat de pârâtul

Ministerul Justiției (decizia nr. 1811 din 17 septembrie 2002).

Ambele instanțe au reținut, în

esență, că beneficiul asistenței medicale gratuite – prevăzut, pentru

magistrații în activitate sau pensionari, precum și pentru soțul sau soția și

copiii aflați în întreținerea acestora, în art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992

nu este condiționat de plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate,

că modificarea intervenită în materie prin înserarea acestei condiții se referă

la o perioadă ulterioară celei menționate în acțiune.

Considerând că, prin hotărârile pronunțate

în cauză a fost încălcată esențial legea – ceea ce a condus la o soluționare

greșită pe fond a litigiului, Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, solicitând casarea

acestora și, pe fond, respingerea acțiunii.

Recursul în anulare este întemeiat.

Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea

nr. 145/1997 asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează

descentralizat pe baza principiului solidarității și subsidiarității în

colectarea și utilizarea fondurilor.

Art. 4 din aceeași lege (intrat în

vigoare de la 1 ianuarie 1998) prevede că sunt supuse în mod obligatoriu

asigurării următoarele categorii de persoane:

a)

cetățenii români cu domiciliul în

țară;

b)

cetățenii străini și apatrizii care

au reședința în România;

În alin. (2) al aceluiași articol se

prevede obligativitatea ca asigurații să plătească lunar o contribuție pentru

asigurările sociale de sănătate.

Prevederile legale din legea

specială în materie de asigurări sociale de sănătate enunțate mai sus  au

valoare de principiu.

Aceeași lege, în art. 6, enumeră patru

categorii de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate fără plata

contribuției(copiii și tinerii până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi,

studenți sau ucenici și dacă nu realizează venituri din muncă; persoanele cu

handicap, care nu realizează venituri din muncă sau se află în îngrijirea

familiei; soțul, soția, părinții și bunicii fără venituri proprii aflați în

întreținerea unei persoane asigurate; persoanele ale căror drepturi sunt

stabilite prin Decretul Lege nr. 118/1990, Legea nr. 44/1994, art. 2 din Legea

nr. 42/1990 – dacă nu realizează venituri decât cele provenite din drepturile

bănești acordate de lege, precum și cele provenite din pensie.

În art. 55 din lege sunt prevăzute

categoriile de persoane asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata

contribuției pentru asigurările sociale de sănătate, în situația în care:

satisfac serviciul militar în termen;

se află în concediu medical sau în concediu medical pentru

îngrijirea copilului în vârstă de până la 6 ani;

execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în

arest preventiv;

fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social,

potrivit Legii nr. 67/1995 privind ajutorul social.

Art. 52 din lege stabilește obligația

pentru persoanele asigurate – cu excepția categoriilor menționate prin art. 6

și art. 55 – de a plăti lunar, pentru asigurările sociale de sănătate, o

contribuție bănească de 7% din venitul brut.

Magistrații în activitate sau

pensionari, precum și soțul, soția și copiii aflați în întreținerea acestora,

beneficiari de asistență medicală gratuită, de medicamente și proteze conform

art. 99 din Legea nr. 92/1992, republicată – cu modificările intervenite – la

30 septembrie 1997, nu se regăsesc în categoria persoanelor scutite de plata

contribuției lunare de asigurări de sănătate prin art. 6 și 55 din legea

specială.

Același text din Legea nr. 92/1992 –

republicată a prevăzut că toate condițiile de acordare, în mod gratuit, a

asistenței medicale, medicamentelor și protezelor personalului menționat – din

care face parte și reclamantul din speță – vor fi stabilite prin H.G.

Această hotărâre a fost într-adevăr

emisă la 2 iulie 1998 și poartă nr. 409, fiind publicată în M.Of. nr. 275 din

23 iulie 1998. În art. 5 al acestei hotărâri se prevede că „în termen de 30 de

zile de la publicarea prezentei hotărâri, Ministerul Justiției și Parchetul de

pe lângă Curtea Supremă de Justiție vor emite norme comune pentru aplicarea

acesteia”.

Normele comune emise în 26 mai 1999

poartă nr. 318/F B/64/8071/C/1999.

La pct. 6/I din aceste norme se

prevede că personalul în discuție beneficiază de gratuitățile prevăzute de art.

1 din H.G. nr. 409/1998 dacă fac dovada că plătesc contribuția anuală de

asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit

legii, sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Concluzia ce se desprinde din

considerentele prezentate mai sus este că – în ce privește pe magistrații în

activitate și cei pensionari, beneficiari de asistență medicală gratuită, de

medicamente și proteze conform art. 99 din Legea nr. 92/1992, republicată în

anul 1997 – contribuția pentru asigurările de sănătate de 7% din venitul brut

lunar este obligatorie,  aceștia nefigurând în categoria celor scutiți prin

legea specială, că, sub acest aspect, nu există nici o contradicție între Legea

nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate și Legea de organizare

judecătorească în vigoare.

În raport de cele reținute, evident,

atât sentința tribunalului cât și decizia instanței de apel prin care acțiunea

a fost admisă sunt esențial nelegale și vădit netemeinice, impunându-se casarea

lor.

În consecință, recursul în anulare

declarat în cauză urmează să fie admis în sensul casării hotărârilor și

respingerii acțiunii reclamantului C.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei civile  nr. 1811 din 17 septembrie 2002 a Curții de Apel

Cluj, secția civilă, și a sentinței civile nr. 156/F din 13 iunie 2002 a

Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția civilă, pe care o casează și, pe fond,

respinge acțiunea reclamantului C.G. ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  23 septembrie 2003.