ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5813/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., recurs în anularea sentinței civile nr. 2519 din 13 decembrie 2002 a Tribunalului Sălaj și a deciziei civile nr. 284 din 25 februarie 2003 a Curții de Apel Cluj susținând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. S-a arătat că nelegal instanțele au considerat că magistrații fac parte din categoriile de persoane care sunt asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate.

Recursul în anulare urmează să fie admis ca fondat pentru următoarele considerente. Tribunalul Sălaj prin sentința civilă nr. 2519 din 13 decembrie 2002, definitivă prin decizia civilă nr. 284 din 25 februarie 2003 a Curții de Apel Cluj a admis acțiunea formulată de reclamantul M.I. și a obligat Ministerul Justiției și Tribunalul Sălaj să-i restituie sumele reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate în procent de 7%, raportat la salariul lunar, reactualizate. A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâți și a fost obligată chemata în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. să le achite sumele la plata cărora au fost obligați, către reclamant.

Instanțele au reținut în esență că, în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 magistrații în activitate sau pensionari precum și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în mod gratuit, de asistență medicală și medicamente astfel că legea nu condiționează acordarea asistenței medicale gratuite de plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate. Instanțele au considerat nelegal că aplicarea prevederilor art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 exclude aplicarea dispozițiilor Legii nr. 145/1997. Astfel, în conformitate cu art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat pe baza principiului solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor; art. 4 din același act normativ prevede că cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii care au reședința în România, sunt supuși în mod obligatoriu asigurării.

Art. 6 și art. 55 din Legea nr. 145/1997, enumeră, limitativ, categoriile de persoane care beneficiază de asigurări de sănătate sau asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate. Cum magistrații nu sunt incluși în categoriile de persoane exceptate de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate, Curtea va admite recursul în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Casează această decizie precum și sentința civilă nr. 2519 din 13 decembrie 2002 a Tribunalului Sălaj și rejudecând în fond respinge acțiunea și cererea de chemare în garanție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2004.