ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3922/2004

Asupra recursului în anulare de față, din examinarea lucrărilor dosarului, constată cele ce urmează. 1. Prin sentința civilă nr. 1382 din 10 iulie 2002, Tribunalul Sălaj a obligat pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Sălaj și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. să restituie reclamanților sumele reținute cu titlu de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 7% din salariul brut lunar pe perioada 1 ianuarie 2000 – 30 martie 2001, actualizate, reținând că în baza art. 9 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 magistrații beneficiază necondiționat de asistență medicală gratuită, iar modificarea legislativă se referă la perioada ulterioară (H.G. din 1 aprilie 2001). Această sentință a fost confirmată, irevocabil, prin decizia nr. 1952 din 1 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, care a respins recursurile pârâților.

2. Contra celor două hotărâri procurorul general, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., a declarat recurs în anulare formulând următoarele critici: - conform art. 4 din Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, sunt supuși în mod obligatoriu asigurării toți cetățenii și se stabilește că aceștia au obligația să plătească lunar o contribuție pentru asigurările de sănătate, - textul art. 6 enumeră limitativ persoanele scutite de plata acestor contribuții, iar în art. 55 sunt prevăzute persoanele asigurate prin efectul legii, cu scutire de contribuție, între acestea nefiind și magistrații, - în art. 52 se prevede că această contribuție lunară este de 7% aplicată venitului brut, iar - condițiile de acordare a asistenței gratuite pentru magistrați sunt stabilite prin Normele comune date în aplicarea H.G.

nr. 409/1998, pe baza art. 99 din Legea nr. 142/1992 modificată prin Legea nr. 147/1997, ei fiind datori să plătească 7% lunar. 3. Recursul în anulare este fondat. Într-adevăr condițiile de acordare a asistenței medicale prevăzută în art. 99 din Legea nr. 92/1992 sunt cele reglementate prin H.G. nr. 409/1998 și în Normele Cadru nr. 318/1999 date în aplicarea acesteia. Magistrații beneficiază de asigurare legală obligatorie (art. 4 din Legea nr. 145/1997) și nu sunt exceptați sau scutiți de plata contribuției de asigurări sociale de sănătate, conform art. 6, art. 9 și art. 55 din aceeași lege. Este de reținut, însă, că Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească constituie, în speță, legea generală, iar Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate, legea specială, în această materie, fiind și ulterioară, în timp, astfel că aceasta din urmă este aplicabilă.

Or, conform art. 52 din Legea nr. 145/1997 persoanele asigurate obligatoriu au obligația de plata contribuției lunare de 7% din salariul brut, cu excepția celor scutiți expres, astfel că soluțiile ambelor instanțe sunt nelegale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Casează decizia nr. 1952 din 1 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă și sentința nr. 1382 din 10 iulie 2002 a Tribunalului Sălaj, secția civilă și, pe fond, respinge acțiunea formulată de reclamanți. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2004.