ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1466/2004

Asupra recursului în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată cele ce urmează:

14 august 2002, Tribunalul Harghita a obligat pârâtele Ministerul Justiției și

Tribunalul Harghita, precum și chemata în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. să

restituie reclamantei suma reținută cu titlu de asigurări sociale de sănătate

în cuantum de 7 % din salariul brut lunar pe perioada 1 ianuarie 2000 - 30

martie 2001, actualizată, reținând că, în baza art. 9 și art. 141 din Legea nr.

92/1992 magistrații beneficiază necondiționat de asistență medicală gratuită,

iar modificarea legislativă se referă la perioada ulterioară (de la 1 aprilie

2001).

Această sentință a fost confirmată,

irevocabil, prin decizia nr. 987/ R din 15 noiembrie 2002 a Curții de Apel Tg.

Mureș, care a respins recursurile pârâților.

procurorul general, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., a declarat recurs

în anulare formulând următoarele critici:

- conform art. 4 din Legea

asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, sunt supuși în mod obligatoriu

asigurării toți cetățenii și se stabilește că aceștia au obligația să plătească

lunar o contribuție pentru asigurările sociale;

- textul art. 6 enumeră limitativ

persoanele scutite de plata acestei contribuții, iar în art. 55 sunt prevăzute

persoanele asigurate prin efectul legii, cu scutire de contribuție, între

acestea nefiind și magistrații;

- în art. 52 se prevede că această

contribuție lunară este de 7 % aplicată venitului brut, iar

- condițiile de acordare a

asistenței gratuite pentru magistrați sunt stabilite prin Normele comune date

în aplicarea H.G. nr. 409/1998, pe baza art. 99 din Legea nr. 142/1992

modificată prin Legea nr. 147/1997, ei fiind datori să plătească 7 % lunar.

Într-adevăr condițiile de acordare a

asistenței medicale prevăzută în art. 99 din Legea nr. 92/1992 sunt cele

reglementate prin H.G. nr. 409/21 iulie 1998 și în Normele comune nr. 318/1999

date în aplicarea acesteia.

Magistrații beneficiază de asigurare

legală obligatorie (art. 4 din Legea nr. 245/1997) și nu sunt exceptați sau

scutiți de plata contribuției de asigurări sociale de sănătate, conform art. 6,

art. 9 și art. 55 din aceeași lege.

Este de reținut, însă, că Legea nr.

92/1992 pentru organizarea judecătorească constituie, în speță, legea generală,

iar Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate, legea specială,

în această materie, fiind și ulterioară, în timp, astfel că aceasta din urmă

este aplicabilă.

Or, conform art. 52 din Legea nr.

145/1997 persoanele asigurate obligatoriu au obligația de plata contribuției

lunare de 7 % din salariul brut, cu excepția celor scutiți expres, astfel că

soluțiile ambelor instanțe sunt nelegale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Casează decizia nr. 987/ R din 15

noiembrie 2002 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția civilă și sentința nr. 1027

din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita și respinge acțiunea și cererea de

chemare în garanție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 februarie 2004.