ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3930/2004

Asupra recursului în anulare de

față,

din examinarea lucrărilor dosarului,

constată cele ce urmează.

28 noiembrie 2003, Tribunalul Mehedinți, secția civilă, a obligat pârâții

Ministerul Justiției, Tribunalul Mehedinți, precum și chemata în garanție CASA

O.P.S.N.A.J. să restituie reclamanților sumele reținute cu titlu de asigurări

sociale de sănătate în cuantum de 7% din salariul brut lunar pe perioada 1

ianuarie 2000 – 30 martie 2001, actualizate, reținând că în baza art. 9 și art.

141 din Legea nr. 92/1992 magistrații beneficiază necondiționat de asistență

medicală gratuită, iar modificarea legislativă se referă la perioada ulterioară

(HG 1.IV.2001).

Această sentință a

fost confirmată, irevocabil, prin decizia nr. 161 din 17 februarie 2002 a

Curții de Apel Craiova, care a respins recursurile pârâților.

hotărâri procurorul general, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., a

declarat recurs în anulare formulând următoarele critici:

- conform art. 4 din Legea

asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, sunt supuși în mod obligatoriu

asigurării toți cetățenii și se stabilește că aceștia au obligația să plătească

lunar o contribuție pentru asigurările de sănătate,

- textul art. 6 enumeră limitativ

persoanele scutite de plata acestor contribuții, iar în art. 55 sunt prevăzute

persoanele asigurate prin efectul legii, cu scutire de contribuție, între

acestea nefiind și magistrații,

- în art. 52 se prevede că această

contribuție lunară este de 7% aplicată venitului brut, iar

- condițiile de acordare a

asistenței gratuite pentru magistrați sunt stabilite prin Normele comune date

în aplicarea H.G. nr. 409/1998, pe baza art. 99 din Legea nr. 142/1992

modificată prin Legea nr. 147/1997, ei fiind datori să plătească 7% lunar.

Într-adevăr condițiile de acordare a

asistenței medicale prevăzută în art. 99 din Legea nr. 92/1992 sunt cele

reglementate prin H.G. nr. 409/1998 și în Normele Cadru nr. 318/1999 date în

aplicarea acesteia.

Magistrații beneficiază de asigurare

legală obligatorie (art. 4 din Legea nr. 145/1997) și nu sunt exceptați sau

scutiți de plata contribuției de asigurări sociale de sănătate, conform art. 6,

art. 9 și art. 55 din aceeași lege.

Este de reținut, însă, că Legea nr.

92/1992 pentru organizarea judecătorească constituie, în speță, legea generală,

iar Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate, legea specială,

în această materie, fiind și ulterioară, în timp, astfel că aceasta din urmă

este aplicabilă.

Or, conform art. 52 din Legea nr.

145/1997 persoanele asigurate obligatoriu au obligația de plata contribuției

lunare de 7% din salariul brut, cu excepția celor scutiți expres, astfel că

soluțiile ambelor instanțe sunt nelegale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Casează decizia nr. 161 din 17

februarie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția conflicte de muncă și sentința

nr. 863 din 28 noiembrie 2002 a Tribunalului Mehedinți, secția civilă și, pe

fond, respinge acțiunea formulată de reclamanți.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 mai 2004.