ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2330/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2330/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului
în anulare de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin decizia civilă nr. 992/R din 13
septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea a fost schimbată în parte sentința
civilă nr. 126/D din 13 mai 2002 și s-a admis acțiunea, integral, fiind
obligați, Ministerul Justiției și CASA OPSNAJ să restituie sumele reținute, cu
titlu de contribuție de asigurări sociale în procent de 7% raportat la salariul
lunar, pe perioada 1 ianuarie 2000- 1 martie 2001.
Ambele instanțe au reținut că, potrivit art. 99
și art. 141 din Legea nr. 92/1992, magistrații beneficiază, în mod gratuit, de
asistență medicală, medicamente și proteze, astfel că legea nu condiționa
acordarea acestora de plata unei contribuții de asigurări sociale de sănătate.
Prin recursul în anulare se invocă
dispozițiile art. 1 alin. (2), art. 4, art. 52 și art. 55 din Legea nr. 145/1997
privind asigurările sociale de sănătate relative la principiul solidarității și
subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor, asigurările obligatorii
de sănătate (art. 4), excepțiile expres reglementate (art. 6) și categoriile de
persoane asigurate prin efectul legii cu scutire de plata contribuției pentru
asigurările sociale de sănătate (art. 55), iar, potrivit art. 52 persoanele
asigurate au obligația să plătească o cotă de 7% lunară din venitul brut.
Se susține, că magistrații nu sunt exceptați ori
scutiți expres prin această lege specială de acea contribuție, astfel că ei
beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, conform art. 99 din Legea nr.
92/1991, modificată prin Legea nr. 142/1997, în condițiile plății contribuției de
7%.
Recursul în anulare este fondat.
Condițiile de acordare a asistenței medicale
prevăzută în art. 99 din Legea nr. 92/1992 sunt prevăzute în H.G. nr. 409 din 2
iulie 1998 și în normele comune nr. 318/1999 date în aplicarea acesteia.
Magistrații beneficiază de asigurare legală
obligatorie (art. 4 din Legea nr. 143/1997) și nu sunt exceptați sau scutiți de
plata contribuției de asigurări medicale de sănătate (art. 6 și art. 9 din
lege).
Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească
este Legea generală, iar legea nr. 145/1997 este legea specială în materia
asigurării de sănătate, fiind și ulterioară, în timp, astfel că, în speță,
aceasta din urmă este aplicabilă.
Or, conform art. 52 din Legea nr. 145/1997
persoanele asigurate obligatoriu au obligația de plata contribuției lunare de
7% din salariul brut, cu excepția celor scutiți expres, astfel că soluțiile
ambelor instanțe sunt nelegale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat
de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.
Casează decizia civilă nr. 992/R din 13
septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea și sentința civilă nr. 126/D din 13 mai
2002 a Tribunalului Satu Mare și respinge atât acțiunea cât și cererea de chemare
în garanție.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi 23 martie 2004.