ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1161/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1161/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului în anulare de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 892/R din 8 noiembrie
2002 a Curții de Apel Târgu-Mureș s-a respins recursul declarat de Ministerul
Justiției contra sentinței nr. 950 din 14 august 2002 care a admis în parte
acțiunea reclamantei B.I. și a obligat, în solidar, Ministerul Justiției și
CASA OPSNAJ să-i restituie suma de 7 % reținută din salariul lunar în perioada 1
ianuarie 2000- 30 martie 2001.
Ambele instanțe au reținut că potrivit art. 99
și art. 141 din Legea nr. 92/1992 magistrații beneficiază în mod gratuit de
asistență medicală, medicamente și proteze, astfel că legea nu condiționa
acordarea acestora de plata unei contribuții de asigurări sociale de sănătate.
Prin recursul în anulare se invocă
dispozițiile art. 1 alin. (2), art. 4, art. 52 și art. 55 din Legea nr. 145/1997
privind asigurările sociale de sănătate, relative la principiul solidarității
și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor, asigurările
obligatorii de sănătate (art. 4), excepțiile expres reglementate (art. 6) și
categoriile de persoane asigurate prin efectul legii cu scutire de plata
contribuției pentru asigurările sociale de sănătate (art. 55), iar, potrivit
art. 52 persoanele asigurate au obligația să plătească o cotă de 7 % lunară din
venitul brut.
Se susține, că magistrații nu sunt exceptați ori
scutiți expres prin această lege specială de această contribuție, astfel că ei
beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, conform art. 99 din Legea nr.
92/1992, modificată prin Legea nr. 142/1997, în condițiile plății contribuției
de 7 %.
Recursul în anulare este fondat.
Condițiile de acordare a asistenței medicale
prevăzută în art. 99 din Legea nr. 92/1992 sunt prevăzute în H.G. nr. 409 din 2
iulie 1998 și în normele comune nr. 318/1999 date în aplicarea acesteia.
Magistrații beneficiază de asigurare legală
obligatorie (art. 4 din Legea nr. 145/1997) și nu sunt exceptați sau scutiți de
plata contribuției de asigurări sociale de sănătate (art. 6 și art. 9 din
lege).
Legea nr. 92/1992 pentru organizarea
judecătorească este legea generală, iar Legea nr. 145/1997 este legea specială
în materia asigurării de sănătate, fiind și ulterioară, în timp, astfel că, în
speță, aceasta din urmă este aplicabilă.
Or, conform art. 52 din Legea nr. 145/1997,
persoanele asigurate obligatoriu au obligația de plata contribuției lunare de 7
% din salariul brut, cu excepția celor scutiți expres, astfel că soluțiile
ambelor instanțe sunt nelegale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat
de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.
Casează decizia nr. 892/R din 8 noiembrie 2002 a
Curții de Apel Târgu-Mureș, precum și sentința civilă nr. 950 din 14 august
2002 a Tribunalului Harghita și respinge acțiunea reclamantei B.I. și cererea
de chemare în garanție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2004.