ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1206/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 3 iulie 2002 reclamanta H.G. a chemat

în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Harghita pentru ca

prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați să-i restituie sumele de bani

încasate ca urmare a reținerii procentului de 7 % din salariul lunar cu titlu

de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate, pentru perioada 1

ianuarie 2000-30 martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale la data executării

hotărârii.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției,

în nume propriu și ca reprezentant al pârâtului Tribunalul Harghita, a

solicitat respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive a

ambilor pârâți. Pe fond, s-a cerut respingerea acțiunii cu motivarea că

reclamanta, cetățean român cu domiciliul în țară, are dreptul la asistență

medicală gratuită dacă face dovada reținerii în contul contribuției lunare de

asigurări de sănătate a primelor de asigurare.

Pârâtul Ministerul Justiției a formulat cerere

de chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., deoarece contribuția de asigurări

sociale de sănătate s-a făcut în baza legii și a Contractului de asigurarea

încheiat de reclamantă cu casa de asigurare.

Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul

Harghita prin sentința civilă nr. 996 din 14 august 2002, a admis acțiunea

reclamantei și cererea de chemare în garanție și a obligat CASA OPSNAJ să-i

restituie reclamantei, în locul pârâților, suma de 4.239.356 lei cu titlu de

contribuție de asigurări sociale de sănătate în procent de 7 % lunar, pentru

perioada ianuarie 2000-martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale calculată

conform O.G. nr. 9/2000 de la data reținerii lunare a sumei și până la data

plății integrale a datoriei.

Tribunalul a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive invocată de pârâți.

Soluția tribunalului a fost menținută de Curtea

de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, care, prin decizia nr. 960/R din 15

noiembrie 2002, a respins ca nefondate recursurile declarate de pârâtul

Ministerul Justiției și de chemata în garanție CASA OPSNAJ.

Împotriva hotărârilor pronunțate în

cauză, la data de 30 iulie 2003, Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ.,

recurs în anulare, susținând că hotărârile judecătorești recurate au fost date

cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a

cauzei pe fond.

În dezvoltarea recursului în anulare se susține

că din interpretarea prevederilor art. 1, art. 4, art. 52 și art. 55 din Legea

nr. 145/1997, art. 99 din Legea nr. 92/1992 și pct. 6/I al Normelor comune nr. 318/FB/64/807/C/1999

ale Ministerului Justiției, Curții Supreme de Justiție și Parchetului de pe

lângă Curtea Supremă de Justiție, rezultă că magistrații și personalul auxiliar

de specialitate au dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada

că li se fac rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligația de contribuție la

fondul asigurării de sănătate pentru magistrați în Legea nr. 92/1992, deoarece

Legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat

în vigoare la data de 1 ianuarie 1998, act normativ care, în art. 4, prevede

obligativitatea asigurării pentru toți cetățenii români, cetățenii străini și

apatrizii care au reședință în România, iar în art. 6 sunt prevăzute

categoriile exceptate de la plata contribuției.

Dacă legiuitorul ar fi intenționat ca

magistrații și personalul auxiliar de specialitate să aibă calitatea de

asigurat, fără plata contribuției, ar fi menționat-o expres, incluzând printre

persoanele exceptate de la plata contribuției și pe magistrații, respectiv

personalul auxiliar de specialitate, și cum nu a făcut o atare mențiune, se

deduce intenția că și această categorie nu poate fi scutită de plata

contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.

Recursul în anulare este fondat.

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2)

din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și

funcționează descentralizat, pe baza principiului solidarității și

subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 145/1997, ce a

intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998 sunt supuși în mod obligatoriu

asigurării cetățenii români cu domiciliul în țară, cetățenii străini și

apatrizii care au reședința în România, alin. (2) al articolului citat

prevăzând obligativitatea ca asigurații să plătească lunar o contribuție pentru

asigurări de sănătate.

Art. 6 din același act normativ enumeră

categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate fără plata

contribuției și anume: copiii și tinerii până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt

elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează venituri din muncă;

persoanele cu handicap, care nu realizează venituri din muncă sau care se află

în îngrijirea familiei; soțul, soția, părinții și bunicii, fără venituri

proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate; persoanele ale căror

drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990, persoanele ale căror

drepturi sunt stabilite prin Legea nr. 44/1994 și art. 2 din Legea nr. 42/1990,

dacă nu realizează venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate

de lege, precum și cele provenite din pensii.

În art. 55 din Legea nr. 145/1997 au fost

stabilite categoriile de persoane care sunt asigurate prin efectul legii, cu

scutire de plata contribuției pentru asigurările de sănătate și anume:

persoanele care satisfac serviciul militar în termen; se află în concediu

medical sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de

până la 6 ani; execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest preventiv;

fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor medical potrivit Legii nr.

67/1995.

Conform art. 99 din Legea nr. 92/1992,

modificată prin Legea nr. 142/1997, magistrații în activitate sau pensionarii,

precum și soțul, soția, copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în

mod gratuit, de asistență medicală, medicamente și proteze, condițiile de

acordare a acestora urmând a fi stabilite prin hotărâre de guvern.

La pct. 6/I al Normelor comune nr. 318/FB/64/807/C/1995

din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme de Justiție și

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, emise în aplicarea H.G. nr.

409 din 2 iulie 1998, se prevede că soții sau soțiile magistraților și ale

personalului auxiliar de specialitate, în activitate sau pensionari,

beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 409/1998,

dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară de asigurări de sănătate sau fac

parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata

contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Din interpretarea dispozițiilor legale citate

rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la

asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac rețineri în

contul contribuției lunare de asigurări de sănătate. De altfel, legiuitorul nu

putea să prevadă în mod expres obligația de contribuție la fondul de asigurări

sociale de sănătate pentru magistrați în Legea nr. 92/1992 deoarece Legea

asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat în

vigoare la data de 1 ianuarie 1998.

Reclamanta a încheiat un contract cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

prin care a cunoscut faptul că în conformitate cu art. 4 din Legea nr. 145/1997

angajatorul avea obligația de a reține și vira contribuția de asigurări de

sănătate prevăzută de lege.

Față de cele ce preced, recursul în anulare se

privește ca fondat și urmare a admiterii lui, vor fi casate hotărârile

pronunțate în cauză în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii promovată de

reclamanta H.G., cu consecința respingerii cererii de chemare în garanție

formulată de pârâtul Ministerul Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei civile nr. 960/R din 15 noiembrie 2002 a Curții de Apel

Târgu-Mureș.

Casează decizia recurată, precum și sentința

civilă nr. 996 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita. Respinge ca

nefondate acțiunea reclamantului și cererea de chemare în garanție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2004.