ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1165/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1165/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului în anulare de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1004/R din 15
noiembrie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș s-a respins recursul declarat de
Ministerul Justiției contra sentinței nr. 1009/14august 2002 care a admis în
parte acțiunea reclamantei V.M. și a obligat, în solidar, Ministerul Justiției
și CASA OPSNAJ să-i restituie suma de 7 % reținută din salariul lunar în
perioada 01.01.2000-30.03.2001.
Ambele instanțe au reținut că potrivit
art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 magistrații beneficiază în mod
gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, astfel că legea nu
condiționa acordarea acestora de plata unei contribuții de asigurări sociale de
sănătate.
Prin recursul în anulare se invocă
dispozițiile art. 1 alin. (2), (4), art. 52 și art. 55 din Legea nr. 145/1997
privind asigurările sociale de sănătate, relative la principiul solidarității
și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor, asigurările
obligatorii de sănătate (art. 4), excepțiile expres reglementate (art. 6) și
categoriile de persoane asigurate prin efectul legii cu scutire de plata
contribuției pentru asigurările sociale de sănătate (art. 55), iar, potrivit
art. 52 persoanele asigurate au obligația să plătească o cotă de 7 % lunară din
venitul brut.
Se susține, că magistrații nu sunt
exceptați ori scutiți expres prin această lege specială de această contribuție,
astfel că ei beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, conform art. 99
din Legea nr. 92/1992, modificată prin Legea nr. 142/1997, în condițiile plății
contribuției de 7 %.
Recursul în anulare este fondat.
Condițiile de acordare a asistenței
medicale prevăzută în art. 99 din Legea nr. 92/1992 sunt prevăzute în H.G. nr.
409 din 2 iulie 1998 și în normele comune nr.318/1999 date în aplicarea
acesteia.
Magistrații beneficiază de asigurare
legală obligatorie (art. 4 din Legea nr. 145/1997) și nu sunt exceptați sau
scutiți de plata contribuției de asigurări sociale de sănătate (art. 6 și art.
9 din lege).
Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească
este legea generală, iar Legea nr. 145/1997 este legea specială în materia
asigurării de sănătate, fiind și ulterioară, în timp, astfel că, în speță,
aceasta din urmă este aplicabilă.
Or, conform art. 52 din Legea nr.
145/1997, persoanele asigurate obligatoriu au obligația de plata contribuției
lunare de 7 % din salariul brut, cu excepția celor scutiți expres, astfel că
soluțiile ambelor instanțe sunt nelegale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.
Casează decizia nr. 1004/R din 15
noiembrie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș, precum și sentința civilă nr. 1009
din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita și respinge acțiunea reclamantei
V.M. și cererea de chemare în garanție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie
2004.