ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1165/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin decizia civilă nr. 1004/R din 15 noiembrie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș s-a respins recursul declarat de Ministerul Justiției contra sentinței nr. 1009/14august 2002 care a admis în parte acțiunea reclamantei V.M. și a obligat, în solidar, Ministerul Justiției și CASA OPSNAJ să-i restituie suma de 7 % reținută din salariul lunar în perioada 01.01.2000-30.03.2001. Ambele instanțe au reținut că potrivit art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 magistrații beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, astfel că legea nu condiționa acordarea acestora de plata unei contribuții de asigurări sociale de sănătate.

2. Prin recursul în anulare se invocă dispozițiile art. 1 alin. (2), (4), art. 52 și art. 55 din Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate, relative la principiul solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor, asigurările obligatorii de sănătate (art. 4), excepțiile expres reglementate (art. 6) și categoriile de persoane asigurate prin efectul legii cu scutire de plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate (art. 55), iar, potrivit art. 52 persoanele asigurate au obligația să plătească o cotă de 7 % lunară din venitul brut. Se susține, că magistrații nu sunt exceptați ori scutiți expres prin această lege specială de această contribuție, astfel că ei beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, conform art. 99 din Legea nr. 92/1992, modificată prin Legea nr. 142/1997, în condițiile plății contribuției de 7 %. 3. Recursul în anulare este fondat.

Condițiile de acordare a asistenței medicale prevăzută în art. 99 din Legea nr. 92/1992 sunt prevăzute în H.G. nr. 409 din 2 iulie 1998 și în normele comune nr.318/1999 date în aplicarea acesteia. Magistrații beneficiază de asigurare legală obligatorie (art. 4 din Legea nr. 145/1997) și nu sunt exceptați sau scutiți de plata contribuției de asigurări sociale de sănătate (art. 6 și art. 9 din lege). Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească este legea generală, iar Legea nr. 145/1997 este legea specială în materia asigurării de sănătate, fiind și ulterioară, în timp, astfel că, în speță, aceasta din urmă este aplicabilă. Or, conform art. 52 din Legea nr. 145/1997, persoanele asigurate obligatoriu au obligația de plata contribuției lunare de 7 % din salariul brut, cu excepția celor scutiți expres, astfel că soluțiile ambelor instanțe sunt nelegale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Casează decizia nr. 1004/R din 15 noiembrie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș, precum și sentința civilă nr. 1009 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita și respinge acțiunea reclamantei V.M. și cererea de chemare în garanție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2004.