ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3057/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin sentința civilă nr. 1027 din 14 iulie 2002 Tribunalul Harghita a obligat pârâtele Ministerul Justiției și Tribunalul Harghita, precum și chemata în garanție CASAOPSNAJ să restituie reclamantei suma reținută cu titlu de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 7% din salariul brut lunar pe perioada 1 ianuarie 2000 – 30 martie 2001, actualizată, reținând că, în baza art. 9 și art. 141 din Decretul nr. 92/1992 magistrații beneficiază necondiționat de asistență medicală gratuită, iar modificarea legislativă se referă la perioada ulterioară (de la 1 iunie 2001). Această sentință a fost confirmată, irevocabil, prin decizia nr. 987/R din 15 noiembrie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș, care a respins recursurile pârâților.

2. Contra celor două hotărâri Procurorul general, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., a declarat recurs în anulare formulând următoarele critici: - conform art. 4 din Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, sunt supuși în mod obligatoriu asigurării toți cetățenii și se stabilește că aceștia au obligația să plătească lunar o contribuție pentru asigurările de sănătate. - textul art. 6 enumeră limitativ persoanele scutite de plata acestei contribuții, iar în art. 55 sunt prevăzute persoanele asigurate prin efectul legii, cu scutire de contribuție, între acestea nefiind și magistrații. - în art. 52 se prevede că această contribuție lunară este de 7% aplicată venitului brut, iar - condițiile de acordare a asistenței gratuite pentru magistrați sunt stabilite prin Normele comune date în aplicarea H.G.

nr. 409/1998, pe baza art. 99 din Legea nr. 142/1992 modificată prin Legea nr. 147/1997, ei fiind datori să plătească 7% lunar. 3. Recursul în anulare este fondat. Într-adevăr condițiile de acordare a asistenței medicale prevăzută în art. 99 din Legea nr. 92/1992 sunt cele reglementate prin H.G. nr. 409 din 21 iulie 1998 și în Normele comune nr. 318/1999 date în aplicarea acesteia. Magistrații beneficiază de asigurare legală obligatorie (art. 4 din Legea nr. 145/1997) și nu sunt exceptați sau scutiți de plata contribuției de asigurări sociale de sănătate, conform art. 6, art. 9 și art. 55 din aceeași lege. Este de reținut, însă, că Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească constituie, în speță, legea generală, iar Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate, legea specială, în această materie, fiind și ulterioară, în timp, astfel că aceasta din urmă este aplicabilă.

Or, conform art. 52 din Legea nr. 145/1997 persoanele asigurate obligatoriu au obligația de plata contribuției lunare de 7% din salariul brut, cu excepția celor scutiți expres, astfel că soluțiile ambelor instanțe sunt nelegale. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Casează decizia nr. 920 R din 8 noiembrie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, precum și sentința nr. 1017 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita și respinge acțiunea cât și cererea de chemare în garanție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2004.