ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3467/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3467/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului
în anulare de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 189 din 17 mai 2002
Ministerul Justiției a fost obligat să restituie reclamanților, judecători la
instanțele din Cluj, sumele reținute din salariu eronat în limita a 7 % cu
titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate, hotărâre confirmată,
în recurs, prin decizia nr. 1473 din 2 iulie 2002 a Curții de Apel Cluj.
În esență, s-a reținut că, legea nu condiționa
asistența medicală gratuită a magistraților, conform art. 99 alin. (1) din
Legea nr. 92/1992, de plata unor contribuții la asigurările sociale de
sănătate, pentru perioada 1 iulie 2000- 30 martie 2001.
Contra deciziei Procurorul General a declarat
recurs în anulare pe temeiul din art. 330 pct. 2 C. proc. civ. invocând
următoarele încălcări esențiale ale legii:
- art. 52 din Legea nr. 145/1997 privind
asigurările sociale de sănătate, care stabilește obligația persoanelor
asigurate la plata unei contribuții bănești lunare de 7 % din venitul brut;
- art. 55 din aceeași lege care nu include
magistrații între persoanele scutite, precum și art. 6 care nu-i exceptează;
- iar legea asigurărilor de sănătate este norma
specială aplicabilă.
Recursul în anulare este fondat.
Într-adevăr, conform art. 99 alin. (1) din Legea
nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească care constituie dreptul comun în
materie, magistrații beneficiază de asistență medicală gratuită, în condițiile
stabilite prin normele metodologice.
Această normă generală cuprinsă în legea de
organizare judecătorească nu condiționează exercitarea acestui drept la
asistență medicală gratuită de plata contribuției lunare la asigurările sociale
de sănătate.
Prin Legea specială nr. 145/1997 și ulterioară
celei de organizare judecătorească, nr. 92/1992, s-a instituit obligativitatea
asigurărilor sociale de sănătate pentru categoriile profesionale, inclusiv
magistrații (art. 1), precum și în mod corelativ, obligația de plată a
contribuției lunare de 7 % din venitul brut (art. 52).
Dispozițiile acestei legi speciale (art. 6 și art.
55) prevăd expres și limitativ persoanele asigurate care sunt exceptate (art. 6)
sau scutite (art. 55) între care nu sunt incluși magistrații.
Eroarea instanțelor constă, așadar, în ignorarea
Legii speciale, care este și ulterioară, în timp, față de cea generală privind
organizarea judecătorească. Aceasta este, într-adevăr o încălcare esențială a
legii, în sensul dat de art. 330 pct. 2 C. proc. civ., ceea ce atrage admiterea
recursului în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat
de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.
Casează decizia nr. 1473 din 2 iulie 2002 a
Curții de Apel Cluj, secția civilă, și sentința civilă nr. 189 din 17 mai 2002
a Tribunalului Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și
respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2004.