ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3467/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin sentința civilă nr. 189 din 17 mai 2002 Ministerul Justiției a fost obligat să restituie reclamanților, judecători la instanțele din Cluj, sumele reținute din salariu eronat în limita a 7 % cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate, hotărâre confirmată, în recurs, prin decizia nr. 1473 din 2 iulie 2002 a Curții de Apel Cluj. În esență, s-a reținut că, legea nu condiționa asistența medicală gratuită a magistraților, conform art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, de plata unor contribuții la asigurările sociale de sănătate, pentru perioada 1 iulie 2000- 30 martie 2001. Contra deciziei Procurorul General a declarat recurs în anulare pe temeiul din art. 330 pct. 2 C. proc.

civ. invocând următoarele încălcări esențiale ale legii: - art. 52 din Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate, care stabilește obligația persoanelor asigurate la plata unei contribuții bănești lunare de 7 % din venitul brut; - art. 55 din aceeași lege care nu include magistrații între persoanele scutite, precum și art. 6 care nu-i exceptează; - iar legea asigurărilor de sănătate este norma specială aplicabilă. 2. Recursul în anulare este fondat. Într-adevăr, conform art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească care constituie dreptul comun în materie, magistrații beneficiază de asistență medicală gratuită, în condițiile stabilite prin normele metodologice.

Această normă generală cuprinsă în legea de organizare judecătorească nu condiționează exercitarea acestui drept la asistență medicală gratuită de plata contribuției lunare la asigurările sociale de sănătate. Prin Legea specială nr. 145/1997 și ulterioară celei de organizare judecătorească, nr. 92/1992, s-a instituit obligativitatea asigurărilor sociale de sănătate pentru categoriile profesionale, inclusiv magistrații (art. 1), precum și în mod corelativ, obligația de plată a contribuției lunare de 7 % din venitul brut (art. 52). Dispozițiile acestei legi speciale (art. 6 și art. 55) prevăd expres și limitativ persoanele asigurate care sunt exceptate (art. 6) sau scutite (art. 55) între care nu sunt incluși magistrații.

Eroarea instanțelor constă, așadar, în ignorarea Legii speciale, care este și ulterioară, în timp, față de cea generală privind organizarea judecătorească. Aceasta este, într-adevăr o încălcare esențială a legii, în sensul dat de art. 330 pct. 2 C. proc. civ., ceea ce atrage admiterea recursului în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Casează decizia nr. 1473 din 2 iulie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, și sentința civilă nr. 189 din 17 mai 2002 a Tribunalului Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și respinge acțiunea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2004.