ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2480/2003

S-a luat în examinare

recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr.212 din 30 mai 2002 a

Tribunalului Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ și a

deciziei nr.1669 din 3 septembrie 2002 a Curții de Apel Cluj – Secția civilă.

La apelul nominal s-au

prezentat intimatul-pârât Ministerul Justiției reprezentat de consilier juridic

M.A., lipsind intimații-pârâți Tribunalul Cluj și Casa de Asigurări de Sănătate

a Apărării Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești,

intimatele-reclamante C.C., S.S.și intimații-intervenienți G.J.și B.A.C..

Procedura completă.

Reprezentantul Ministerului

Public susține recursul în anulare și, în temeiul art.314 C.proc.civ., solicită

admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și, în fond, respingerea

acțiunii reclamantelor și a cererii de intervenție.

Consilier juridic M.A.

solicită admiterea recursului în anulare și în fond respingerea cererilor

formulate de reclamantele C.C. și S.S.și de intervenienții G.J.și B.A.C..

C U R T E A

Asupra recursului în anulare

de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.212

din 30 mai 2002, pronunțată de Tribunalul Cluj – secția comercială și de

contencios administrativ au fost admise acțiunea formulată de reclamantele

C.C., S.S.și cererea intervenienților G.J.și C.B., a fost obligat pârâtul

Ministerul Justiției să-i restituie fiecăruia sumele reținute cu titlu de

contribuție de asigurări sociale de sănătate, în procent de 7 % din salariul

lunar, pe perioada 1 ianuarie 2000-30 martie 2001, sume actualizate la data

efectuării plății prin aplicarea coeficientului de inflație și au fost respinse

cererile formulate împotriva pârâților Casa de asigurări de sănătate a

apărării, ordinii publice, siguranței naționale și autorității judecătorești și

Tribunalului Cluj.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că, potrivit art.99 alin.1 din Legea nr.92/1992, pentru

organizarea judecătorească, magistrații beneficiază gratuit de asistență

medicală, medicamente, lege specială, prin ale cărei prevederi s-a derogat de

la dispozițiile cuprinse în Legea nr.145/1997.

Recursul declarat de

Ministerul Justiției împotriva sentinței a fost respins ca nefondat, prin

decizia nr.1669 din 3 septembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Cluj –

secția civilă.

Împotriva ambelor hotărâri

a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție, invocând prevederile art.330 pct.2 din C.proc.civ.

și susținând în esență că, au fost pronunțate cu încălcarea prevederilor art.1

alin.2, 4, 6, 52 și 55 din Legea nr.145/1997, din care rezultă că magistrații

nu fac parte din categoriile de persoane exceptate de la plata contribuției

pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.

Recursul în anulare este

fondat.

Este adevărat că, în

conformitate cu prevederile art.99 și 141 din Legea nr.92/1992, magistrații

beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze,

această gratuitate neechivalând însă și cu scutirea de plata contribuției

pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate, care constituie o obligație

distinctă.

Beneficiul gratuităților

prevăzute în art.99 și 141 din Legea nr.92/1992 se aplică numai în condițiile

cuprinse în Legea nr.145/1997, în al cărei articol 4 este menționată regula

generală a obligativității asigurării, de la care există excepțiile privitoare

la persoanele scutite de plata contribuției, prevăzute în art.6 și 55 din

aceeași lege.

Prin art.52 din Legea

145/1997, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare

pentru asigurările sociale de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute în

art.6 și 55.

Cum magistrații nu sunt

menționați printre persoanele exceptate de la plata acestei contribuții, se

constată că, doar prin  greșita aplicare a prevederilor legale susmenționate a

admis acțiunea tribunalul, soluție confirmată de curtea de apel.

În consecință, recursul în

anulare urmează a fi admis, conform art.330

3

alin.1 și 314 din

C.proc.civ., a fi casate ambele hotărâri și, în fond, a fi respinse cererile formulate

de reclamante și de intervenienți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare

declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție împotriva deciziei civile nr.1669 din 3 septembrie 2002 a Curții de

Apel Cluj – Secția civilă și a sentinței civile nr.212 din 30 mai 2002 a

Tribunalului Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ pe care le

casează și, în fond, respinge cererile formulate de reclamantele C.C. și S.S.și

de intervenienții G.J.și B.A.C..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 iunie 2003.