ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3925/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la data de 21 mai 2002 sub nr. 6083, contestatorul D.D. a

solicitat Tribunalului Cluj, ca în contradictoriu cu intimații Parchetul de pe

lângă Tribunalul Cluj, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție,

Ministerul Public București, să dispună obligarea intimaților să-i restituie

sumele încasate pe nedrept prin reținerea nelegală pe statul de plată a

procentului de 7% din drepturile salariale, procent reprezentând contribuția

pentru asigurări sociale de sănătate, pe perioada 1 ianuarie 2000–30 martie

2001 inclusiv.

Totodată intimații au depus la dosar

și o cerere de chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. pentru ca în cazul în

care se va admite cererea contestatorului să se dispună prin aceeași hotărâre

obligarea chematei în garanție să le restituie sumele de bani ce reprezintă

contribuția la fondul asigurărilor sociale de sănătate a contestatorului,

restituirea acestor sume urmând să fie reactualizate.

Prin sentința civilă nr. 374 din 28

iunie 2002 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă, a fost admisă

contestația formulată de contestatorul D.D. împotriva intimaților Ministerul

Public, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și Parchetul de pe

lângă Tribunalul Cluj și în consecință intimații au fost obligați să-i

restituie contestatorului sumele reținute cu titlu de contribuție de asigurări

sociale de sănătate în procent de 7% din salariul lunar, începând cu data de 1

ianuarie 2000 până la 30 martie 2001,

Totodată a fost admisă cererea de

chemare în garanție formulată de intimați împotriva C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Recursurile declarate de intimați și

chemata în garanție împotriva sentinței tribunalului, au fost respinse, ca

nefondate, prin decizia nr. 1629 din 7 august 2002 pronunțată de Curtea de Apel

Cluj, secția civilă.

Împotriva ambelor hotărâri a

declarat recurs în anulare Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ.,

susținând, în esență, că au fost pronunțate cu încălcarea prevederilor art. 1

alin. (2), art. 4, art. 6, art. 52 și art. 55 din Legea nr. 145/1997, din care

rezultă că magistrații nu fac parte din categoriile de persoane exceptate de la

plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.

Recursul în anulare este fondat.

Într-adevăr, în conformitate cu

prevederile art. 99 din Legea nr. 92 din 4 august 1992 pentru organizarea

judecătorească, magistrații în activitate sau pensionarii, precum și soțul sau

soția și copii aflați în întreținerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistență

medicală, medicamente și proteze.

Această gratuitate nu echivalează și

cu scutirea de plata contribuției bănești lunare pentru asigurările sociale de

sănătate, care constituie o obligație distinctă.

Gratuitățile prevăzute de Legea nr.

92/1992 în art. 99 (pentru magistrați) și art. 141 (pentru personalul auxiliar)

se acordă numai în condițiile cuprinse în Legea nr. 145/1997 care, la art. 1

alin. (2) și art. 4 instituie regula generală a obligativității asigurării.

De la această regulă generală obligatorie

există excepțiile privitoare la persoanele scutite de plata contribuției pentru

asigurările sociale de sănătate, prevăzute în art. 6 și art. 55 din Legea nr.

145/1997.

În conformitate cu art. 52 din lege,

persoana asigurată are obligația unei contribuții bănești lunare pentru

asigurările sociale de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 6 și

art. 55.

Întrucât magistrații nu sunt

menționați printre persoanele exceptate de la plata acestei contribuții, se

constată că, numai prin greșita aplicare a prevederilor legale, tribunalul a

admis acțiunea reclamantei, soluție confirmată de curtea de apel.

În consecință, recursul în anulare

urmează a fi admis, conform art. 330

3

alin. (1) și art. 314 C. proc.

civ., a fi casate ambele hotărâri și a fi respinse, atât acțiunea, cât și

cererea de chemare în garanție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Casează decizia nr. 1629 din 7

august 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, și sentința civilă nr. 374

din 28 iunie 2002 a Tribunalului Cluj, secția civilă, și, pe fond, respinge

acțiunea formulată de reclamantul D.D.

Respinge cererea de chemare în

garanție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2004.