ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1882/2005

Asupra recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Maramureș, reclamantul N.G.A. a chemat în judecată Parchetul de pe

lângă Tribunalul Maramureș și Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, solicitând instanței obligarea pârâților la

restituirea sumelor de bani încasate, prin reținerea cotei de 7% din salariul

lunar, cu titlu de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate,

pentru perioada 1 februarie 2000–31 ianuarie 2001, reactualizate prin aplicarea

indicelui de inflație, la data executării hotărârii.

Totodată, reclamantul a solicitat

obligarea pârâților la plata sumei reprezentând diferența dintre indemnizația

cuvenită potrivit prevederilor legale în vigoare și indemnizația efectiv

încasată, pentru perioada mai–octombrie 2000, reactualizate prin aplicarea

indicelui de inflație, defalcat pe fiecare lună, până la executarea hotărârii.

Prin sentința civilă nr. 422 din 29

mai 2003, Tribunalul Maramureș, secția civilă, a admis cererea reclamantului, a

obligat pârâții să restituie acestuia sumele reținute în perioada 1 februarie

2000–31 ianuarie 2001 cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate

de 7% la valoarea actualizată la data efectuării plății, prin aplicarea

indicelui de inflație pentru fiecare sumă reținută lunar.

Pârâții au mai fost obligați să

plătească reclamantului diferența dintre indemnizația legal cuvenită în raport

de valoarea sectorială de referință de 1.140.800 lei și cea efectiv încasată în

perioada mai–octombrie 2000, la valoarea actualizată prin aplicarea

coeficientului inflației la data executării hotărârii.

Au fost admise cererile de chemare

în garanție și a fost obligată C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. București să restituie

pârâților sumele încasate în perioada 1 februarie 2000–31 ianuarie 2001, prin

aplicarea procentului de 7% lunar asupra veniturilor asiguratului N.G.A. la

valoarea actualizată, iar C.N.A.S. a fost obligată să restituie C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

București, procentul de 25% din suma reținută reclamantului cu titlu de

contribuție de asigurări sociale de sănătate, la valoarea actualizată în

funcție de rata inflației.

A fost respinsă excepția lipsei

calității procesuale pasive invocată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și excepțiile

lipsei calității procesuale și a inadmisibilității cererii de chemare în

garanție, invocată de C.N.A.S.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia

civilă nr. 2540 din 28 octombrie 2003, a respins ca nefondate recursurile

declarate împotriva acestei hotărâri de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. București, C.N.A.S.,

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și

Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș.

Împotriva acestor hotărâri a

declarat recurs în anulare Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, susținând că hotărârile criticate au fost

pronunțate, în parte, cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o

soluționare greșită a cauzei pe fond.

Recursul în anulare este inadmisibil,

pentru următoarele considerente.

Prin art. 1 pct. 17 din O.U.G. nr. 58/2003,

au fost abrogate art. 330–330

4

C. proc. civ., care reglementau calea

de atac a recursului în anulare. De aceea, începând cu 28 august 2003, data

intrării în vigoare a ordonanței, această cale de atac a fost eliminată din

Codul de procedură civilă.

Art. 330 C. proc. civ. avea

următorul conținut: „Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție din oficiu sau la cererea ministrului justiției, poate

ataca cu recurs în anulare, la Curtea Supremă de Justiție, hotărârile

irevocabile pentru următoarele motive…”.

Potrivit textului citat, recursul în

anulare, ca o cale extraordinară de atac, avea ca obiect numai hotărârile

judecătorești irevocabile.

Calea de atac a recursului în

anulare fiind desființată, pentru situațiile de conflict de legi procesuale în

timp se aplică art. II alin. (3) din O.U.G. nr. 58/2003 [text identic cu art.

725 alin. (4) C. proc. civ.] care dispune „Hotărârile pronunțate înainte de

intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență rămân supuse căilor de

atac și temeiurilor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate”.

Pentru recursul în anulare,

interpretarea textului citat trebuie făcută în sensul că regula stabilită se

aplică dacă la data pronunțării hotărârii judecătorești irevocabile exista

această cale de atac.

Rezultă că la hotărârile

judecătorești irevocabile pronunțate după data intrării în vigoare a O.U.G. nr.

58/2003, nu mai pot fi atacate de procurorul general, deoarece nu mai există

dispoziții legale care să justifice calea de atac a recursului în anulare.

De aceea, în prezenta cauză,

recursul declarat împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond (supusă

recursului) și hotărârii irevocabile pronunțată de instanța de recurs la data

de 28 octombrie 2003, este inadmisibil.

Pentru considerentele ce preced,

recursul în anulare va fi respins, fără a se analiza criticile formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul în anulare

declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție împotriva deciziei civile nr. 2540 din 28 octombrie 2003 a

Curții de Apel Cluj și sentinței civile nr. 422 din 29 mai 2003 a Tribunalului

Maramureș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2005         .