ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3510/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 4 iulie 2002 reclamantul V.G.

a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Maramureș

pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați să îi restituie

sumele de bani încasate prin reținerea procentului de 7 % din salariu cu titlu

de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate, începând cu data de

1 ianuarie 2000 și până la 1 martie 2001, cu aplicarea coeficientului de

inflație la data executării hotărârii, iar pentru viitor pârâții să nu mai

efectueze asemenea rețineri.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a

solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii cu motivarea că reclamantul

are dreptul la asistență medicală gratuită numai dacă face dovada reținerii în

contul contribuției lunare de asigurări de sănătate a primelor de asigurare.

De asemenea, pârâtul Ministerul Justiției a

invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și a formulat cerere de

chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul

Maramureș, prin sentința civilă nr. 674 din 26 iulie 2002, a respins excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Justiției. A

admis acțiunea reclamantului V.G. și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției

și Tribunalul Maramureș să-i restituie sumele reținute în perioada 1 ianuarie

2000-1 martie 2001, în procent de 7 % din salariu, cu titlu de asigurări

sociale de sănătate, la valoarea actualizată în funcție de rata inflației la

data plății.

Tribunalul a dispus cererea de chemare în

garanție formulată de pârâtul Ministerul Justiției pentru a fi soluționată în

mod separat.

Soluția tribunalului a fost păstrată de Curtea

de Apel Cluj, secția civilă, care, prin decizia nr. 1953 din 1 octombrie 2002,

a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției.

Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză, la

data de 8 iulie 2003, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție, a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ.,

recurs în anulare, susținând că hotărârile judecătorești atacate au fost date

cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a

cauzei pe fond.

În dezvoltarea recursului în anulare se arată că

din interpretarea prevederilor art. 1, art. 4, art. 52 și art. 55 din Legea nr.

145/1997, art. 99 din Legea nr. 92/1992 și pct. 6/I al Normelor comune

nr.318/FB/64/807/C/1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme de Justiție

și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, rezultă că magistrații

și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistență medicală

gratuită doar dacă fac dovada că li se fac rețineri în contul contribuției

lunare de asigurări de sănătate. Legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres

obligația de contribuție la fondul asigurării de sănătate pentru magistrați în

Legea nr. 92/1992, deoarece Legea asigurărilor sociale de sănătate a fost

adoptată în anul 1997 și a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998, act

normativ care, în art. 4 prevede obligativitatea asigurării pentru toți cetățenii

români, cetățenii străini și apatrizii care au reședință în România, iar în

art. 6 sunt prevăzute categoriile exceptate de la plata contribuției.

Dacă legiuitorul ar fi intenționat ca

magistrații și personalul de specialitate să aibă calitatea de asigurat, fără

plata contribuției, ar fi menționat-o expres, incluzând printre persoanele

exceptate de la plata contribuției și pe magistrați, respectiv personalul

auxiliar de specialitate și cum nu a făcut o atare mențiune, se deduce intenția

că și această categorie nu poate fi scutită de plata contribuției pentru fondul

asigurărilor sociale de sănătate.

Recursul în anulare este fondat.

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2)

din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și

funcționează descentralizat, pe baza principiului solidarității și

subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 145/1997, ce a

intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998 sunt supuși în mod obligatoriu

asigurării cetățenii români cu domiciliul în țară, cetățenii străini și

apatrizii care au reședința în România, alin. (2) al articolului citat

prevăzând obligativitatea ca asigurații să plătească lunar o contribuție pentru

asigurări de sănătate.

Art. 6 din același act normativ enumeră

categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate, fără plata

contribuției și anume: copiii și tinerii până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt

elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează venituri din muncă;

persoanele cu handicap, care nu realizează venituri din muncă sau care se află

în îngrijirea familiei; soțul, soția, părinții și bunicii, fără venituri

proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate; persoanele ale căror

drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990, persoanele ale căror

drepturi sunt stabilite prin Legea nr. 44/1994 și art. 2 din Legea nr. 42/1990,

dacă nu realizează venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate

de lege, precum și cele provenite din pensii.

În art. 55 din Legea nr. 145/1997 au

fost stabilite categoriile de persoane, care sunt asigurare prin efectul legii,

cu scutire de plata contribuției pentru asigurările de sănătate și anume:

persoanele care satisfac serviciul militar în termen; se află în concediu

medical sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de

până la 6 ani; execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest preventiv;

fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social, potrivit Legii nr.

67/1995.

Conform art. 99 din Legea nr. 92/1992,

modificată prin Legea nr. 142/1997, magistrații în activitate sau pensionarii,

precum și soțul, soția, copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în

mod gratuit, de asistență medicală, medicamente și proteze, condițiile de

acordare a acestora urmând a fi stabilite prin hotărâre de guvern.

La pct. 6/I al Normelor Comune nr. 318/FB/64/807/C/1995

din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme de Justiție și

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, emise în aplicarea H.G. nr.

409 din 2 iulie 1998, se prevede că soții sau soțiile magistraților și ale

personalului auxiliar de specialitate, în activitate sau pensionari,

beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 409/1998,

dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară de asigurări de sănătate sau fac

parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata

contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Din interpretarea dispozițiilor legale citate

rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la

asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac rețineri în

contul contribuției lunare de asigurări de sănătate. De altfel, legiuitorul nu

putea să prevadă în mod expres obligația de contribuție la fondul de asigurări

sociale de sănătate pentru magistrați în Legea nr. 92/1992 deoarece Legea

asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat în

vigoare la data de 1 ianuarie 1998.

Reclamantul a încheiat un contract cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J

prin care a cunoscut faptul că în conformitate cu art. 4 din Legea nr. 145/1997

asigurătorul avea obligația de a reține și vira contribuția de asigurări de sănătate

prevăzută de lege.

Față de cele ce preced, recursul în anulare se

privește ca fondat și urmare a admiterii lui, vor fi casate hotărârile

pronunțate în cauză în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii formulate de

reclamantul V.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei nr. 1953 din 1 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția

civilă.

Casează decizia, precum și sentința civilă nr. 674

din 26 iulie 2002 a Tribunalului Maramureș și respinge ca nefondată acțiunea

formulată de reclamantul V.G.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2004.