ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4318/2004

Asupra recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Prin cererea înregistrată la 19 iunie 2002 la

Tribunalul Maramureș, P.L. domiciliată în Târgu Lăpuș, fostă salariată la

Judecătoria Târgu Lăpuș, județul Maramureș a chemat în judecată Ministerul

Justiției în calitate de ordonator principal de credite și Tribunalul Maramureș

pentru a fi obligate să-i restituie la valoarea actualizată sumele reținute

nedatorat, în procent de 7% din drepturile salariale lunare în perioada 1

ianuarie 2000 – 31 martie 2001 cu titlu de contribuție la asigurările sociale

de sănătate.

În susținerea acțiunii, s-a pretins în esență că

în condițiile asigurării gratuității medicale pentru magistrați și personalul

auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești prin Legea nr. 92/1992

și H.G. nr.409/1998, reținerea și calcularea contribuției la fondul de

asigurări sociale de sănătate ar fi lipsită de temei legal.

Reclamanta a invocat neaplicarea dispozițiilor

Legii nr. 145/1997, până la modificarea legislației speciale menționate prin

Legea nr. 118/2001.

Soluționând cauza în primă instanță prin

sentința civilă nr. 622 din 12 iulie 2002 Tribunalul Maramureș constituit în

complet pentru soluționarea litigiilor de muncă a admis în parte acțiunea și a

obligat pe pârâți să restituie reclamantei suma încasată cu titlu de

contribuție la asigurările sociale de sănătate, prin rețineri lunare în procent

de 7% din salariul acesteia în perioada 1 ianuarie 2000 – 31 martie 2001.

Prin aceeași hotărâre a fost mai întâi respinsă

excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Justiției și

totodată a fost disjunsă cererea acesteia din urmă pentru chemarea în garanție

a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a socotit

că potrivit art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 în vigoare pe timpul

reținerii contribuției în procent de 7% din veniturile salariale ale

reclamantei, pentru asigurările de sănătate, magistrații și personalul de

specialitate din cadrul autorității judecătorești precum și celelalte persoane

arătate expres în lege, beneficiau în mod gratuit de asistență medicală,

medicamente și proteze, fără plata vreunor sume de bani destinate fondului de

asigurări sociale.

Hotărârea primei instanțe a fost confirmată de

Curtea de Apel Cluj, prin decizia secției civile nr. 1949 din 1 octombrie 2002

ca urmare a respingerii recursului declarat de Ministerul Justiției.

Invocând încălcarea esențială a legii cu

consecința soluționării greșite a fondului litigiului dintre părți, Procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat în

termenul și cu respectarea cerințelor procedurale, recursul în anulare de față,

solicitând casarea hotărârilor pronunțate și respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

Prin recursul în anulare s-a arătat astfel că

instanțele au nesocotit prevederile Legii nr. 145/1997 privind asigurările

sociale de sănătate care prevăd expres care sunt persoanele scutite de plata

contribuției pentru asigurările sociale de sănătate, cât și cele cuprinse în

Normele Comune nr. 318 TB/64/807/1999 emise de Ministerul Justiției și Parchetul

de pe lângă Curtea Supremă de Justiție în aplicarea H.G. nr. 409/1998

referitoare la condițiile de acordare a asistenței medicale gratuite pentru

magistrați, personalul auxiliar de specialitate și membrii de familie ai

acestora.

Recursul în anulare este fondat.

În conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (2)

din Legea nr. 145/1997 în vigoare la data ivirii litigiului, asigurările

sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat pe baza

principiului solidarității și al subsidiarității în colectarea și utilizarea

fondurilor.

Potrivit art. 4 alin. (2) din lege, toate

persoanele supuse asigurării, respectiv cetățenii români cu domiciliul în țară,

precum și cetățenii străini ori apatrizii care au reședința în România sunt

obligate să plătească lunar o contribuție pentru asigurările sociale de

sănătate în cuantumul arătat în art. 52, anume, 7% din venitul brut.

De la normele legale cu aplicabilitate generală

mai sus menționate, prin dispozițiile art. 6 și art. 55 din Legea nr. 145/1997

au fost explicit și limitativ exceptate persoanele care beneficiază de

asigurări de sănătate fără plata contribuției, precum și cele scutite temporar

de plata contribuției, printre acestea nefiind prevăzute cele încadrate în

calitate de magistrat sau personal auxiliar de specialitate în cadrul

autorității judecătorești.

De altfel, acest fapt rezultă și din cele

convenite cu putere obligatorie în domeniu, între Ministerul Justiției și

Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție prin „Normele Comune” nr. 318//PB/64/807/C/1999

emise în aplicarea H.G. nr. 409/1998 privind condițiile de acordare a

asistenței medicale prevăzute în art. 99 din Legea nr. 92/1992 modificată prin

Legea nr. 145/1997 și prin care magistrații în funcție sau pensionarii și

membrii familiilor acestora nu au fost scutiți de plata contribuției lunare

bănești pentru asigurările sociale de sănătate, consacrându-se dimpotrivă

condiția acordării gratuităților, de dovada plății primei lunare de 7% din

venitul lunar brut.

Așa fiind cum acțiunea pentru restituirea

sumelor legal datorate de reclamantă a fost greșit admisă, Curtea va admite

recursul în anulare cu consecința casării hotărârilor pronunțate și a

respingerii acțiunii ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei nr. 1949 din 1 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția

civilă.

Casează decizia, precum și sentința nr. 622 din

12 iulie 2002 a Tribunalului Maramureș și respinge acțiunea formulată de

reclamanta P.L., ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 iunie 2004.