ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2380/2004

Asupra recursului

în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

La data de 2 iulie 2002 reclamanta M.D. a chemat

în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Maramureș pentru ca

prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați să-i restituie sumele de bani

încasate prin reținerea procentului de 7% din salariul reclamantei cu titlu de

contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate în perioada 1 ianuarie

2000 – 1 septembrie 2000, cu aplicarea coeficientului de inflație la data

executării hotărârii.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a

solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată cu motivarea că reclamanta are

dreptul la asistență medicală gratuită numai dacă face dovada reținerii în

contul contribuției lunare de asigurări de sănătate a primelor de asigurare.

Pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția lipsei calității sale

procesuale pasive și lipsa aceleiași calități în privința pârâtului Tribunalul

Maramureș și a formulat cerere de chemare în garanție a Casei Asigurărilor de

Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității

Judecătorești.

Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul

Maramureș, prin sentința civilă nr. 673 din 26 iulie 2002, a respins excepția

privind lipsa calității procesuale a celor doi pârâți. A admis acțiunea

reclamantei și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul

Maramureș să-i plătească sumele încasate cu titlu de primă de asigurări de

sănătate în procent de 7% din salarii în perioada 1 ianuarie 2000 – 1

septembrie 2000, cu aplicarea coeficientului de inflație la data executării

hotărârii.

A fost disjunsă cererea de chemare în garanție

promovată de pârâtul Ministerul Justiției.

Soluția tribunalului a fost confirmată de Curtea

de Apel Cluj, secția civilă, care, prin decizia nr. 1954 din 1 octombrie 2002,

a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției.

Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză, la

data de 4 iulie 2003, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție, a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ.,

recurs în anulare, susținând că hotărârile judecătorești atacate au fost date

cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a

cauzei pe fond.

În dezvoltarea recursului în anulare se arată că

din interpretarea prevederilor art. 1, art. 4, art. 52 și art. 55 din Legea nr.

145/1997, art. 99 din Legea nr. 92/1992 și pct. 6/I al Normelor comune nr. 318/FB/64/807/C/1999

ale Ministerului Justiției, Curții Supreme de Justiție și Parchetului de pe

lângă Curtea Supremă de Justiție, rezultă că magistrații și personalul auxiliar

de specialitate au dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada

că li se fac rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligația de contribuție la fondul

asigurării de sănătate pentru magistrați în Legea nr. 92/1992, deoarece Legea

asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat în

vigoare la data de 1 ianuarie 1998, act normativ care, în art. 4 prevede

obligativitatea asigurării pentru toți cetățenii români, cetățenii străini și

apatrizii care au reședință în România, iar în art. 6 sunt prevăzute

categoriile exceptate de la plata contribuției.

Dacă legiuitorul ar fi intenționat ca

magistrații și personalul de specialitate să aibă calitatea de asigurat, fără

plata contribuției, ar fi menționat-o expres, incluzând printre persoanele

exceptate de la plata contribuției și pe magistrați, respectiv personalul

auxiliar de specialitate, și cum nu a făcut o atare mențiune, se deduce intenția

că și această categorie nu poate fi scutită de plata contribuției pentru fondul

asigurărilor sociale de sănătate.

Recursul în anulare este fondat.

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2)

din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și

funcționează descentralizat, pe baza principiului solidarității și

subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 145/1997, ce a

intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998 sunt supuși în mod obligatoriu

asigurării cetățenii români cu domiciliul în țară, cetățenii străini și

apatrizii care au reședința în România, alin. (2) al articolului citat

prevăzând obligativitatea ca asigurații să plătească lunar o contribuție pentru

asigurări de sănătate.

Art. 6 din același act normativ enumeră

categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate, fără plata

contribuției, și anume: copiii și tinerii până la vârsta de 26 de ani, dacă

sunt elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează venituri din muncă;

persoanele cu handicap, care nu realizează venituri din muncă sau care se află

în îngrijirea familiei; soțul, soția, părinții și bunicii, fără venituri

proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate; persoanele ale căror

drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990, persoanele ale căror

drepturi sunt stabilite prin Legea nr. 44/1994 și art. 2 din Legea nr. 42/1990,

dacă nu realizează venituri decât cele provenite din drepturile bănești

acordate de lege, precum și cele provenite din pensii.

În art. 55 din Legea nr. 145/1997 au fost

stabilite categoriile de persoane, care, sunt asigurate prin efectul legii, cu

scutire de plata contribuției pentru asigurările de sănătate, și anume:

persoanele care satisfac serviciul militar în termen; se află în concediu

medical sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de

până la 6 ani; execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest preventiv;

fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social, potrivit Legii nr.

67/1995.

Conform art. 99 din Legea nr. 92/1992,

modificată prin Legea nr. 142/1997, magistrații în activitate sau pensionarii,

precum și soțul, soția, copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în

mod gratuit, de asistență medicală, medicamente și proteze, condițiile de

acordare a acestora urmând a fi stabilite prin hotărâre de guvern.

La pct. 6/I al Normelor Comune nr. 318/FB/64/807/C/1995

din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme de Justiție și

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, emise în aplicarea H.G. nr.

409 din 2 iulie 1998, se prevede că soții sau soțiile magistraților și ale

personalului auxiliar de specialitate, în activitate sau pensionari,

beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 409/1998,

dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară de asigurări de sănătate sau fac

parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata

contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Din interpretarea dispozițiilor legale citate

rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la

asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac rețineri în contul

contribuției lunare de asigurări de sănătate. De altfel, legiuitorul nu putea

să prevadă în mod expres obligația de contribuție la fondul de asigurări

sociale de sănătate pentru magistrați în Legea nr. 92/1992 deoarece Legea

asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat în

vigoare la data de 1 ianuarie 1998.

Reclamanta a încheiat un contract cu Casa de

Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și

Autorității Judecătorești prin care a cunoscut faptul că în conformitate cu

art. 4 din legea nr. 145/1997 angajatorul avea obligația de a reține și vira

contribuția de asigurări de sănătate prevăzută de lege.

Față de cele ce preced, recursul în anulare se

privește ca fondat și urmare a admiterii lui, vor fi casate hotărârile

pronunțate în cauză în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii formulată de

reclamanta M.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei nr. 1954 din 1 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția

civilă.

Casează decizia precum și sentința civilă nr. 673

din 26 iulie 2002 a Tribunalului Maramureș și, pe fond, respinge acțiunea

formulată de reclamanta M.D.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 martie 2004.