ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 594/2004

Asupra recursului în anulare de

față.

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 2 aprilie 2002

reclamanții C.V. și S.I. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției

și Tribunalul Maramureș pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie

obligați să le restituie sumele de bani încasate prin reținerea procentului de

7% din salariul fiecărui reclamant cu titlu de contribuție la fondul de

asigurări sociale de sănătate, începând cu data de 1 ianuarie 2000, cu

aplicarea coeficientului de inflație la data executării hotărârii, iar pentru

viitor pârâții să fie obligați să nu mai efectueze asemenea rețineri.

Pârâtul Ministerul

Justiției, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că

reclamanții au dreptul la asistență medicală gratuită numai dacă fac dovada

reținerii în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate a primelor de

asigurare, astfel încât, trebuie achitată contribuția lunară pentru asigurările

sociale de sănătate.

Investit cu soluționarea

cauzei, Tribunalul Maramureș, prin sentința civilă nr. 403 din 19 aprilie 2002

a admis acțiunea, a constatat că în perioada

1 ianuarie 2000 - 30 martie 2001 s-a

calculat și reținut în mod nelegal un procent de 7% din drepturile salariale

ale reclamanților, reprezentând contribuție la asigurările sociale de sănătate

și a obligat pe pârâtul Ministerul Justiției să restituie fiecărui reclamant

sumele de bani reprezentând drepturile salariale anterior menționate.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1)

din Legea nr. 92/1992 magistrații în activitate sau pensionari, precum și soțul

sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiază în mod gratuit

de asistență medicală, medicamente și proteze, astfel că legea nu condiționează

acordarea asistenței medicale gratuite de plata unor contribuții la asigurările

sociale de sănătate, iar modificarea intervenită în materie, prin înserarea

acestei condiții, se referă la perioada ulterioară celei pentru care s-au

solicitat drepturile bănești respective.

Soluția tribunalului a

fost confirmată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, care, prin decizia nr.

1305 din 11 iunie 2002, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul

Ministerul Justiției.

Împotriva hotărârilor

pronunțate în cauză, la data de 6 martie 2003, Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a declarat, în temeiul art.

330 pct. 2 C. proc. civ., recurs în anulare, susținând că hotărârile

judecătorești atacate au fost date cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a

determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

În dezvoltarea

recursului în anulare se arată că din interpretarea prevederilor art. 1, art. 4,

art. 52 și art. 55 din Legea nr. 145/1997, art. 99 din Legea nr. 92/1992 și

pct. 6/I al Normelor comune nr. 318/FB/64/807/C/1999 ale Ministerului

Justiției, Curții Supreme de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă

de Justiție, rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au

dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac

rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Legiuitorul nu putea să

prevadă în mod expres obligația de contribuție la fondul de asigurări de

sănătate pentru magistrați în Legea nr. 92/1992, deoarece Legea asigurărilor

sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat în vigoare la data

de 1 ianuarie 1998, act normativ care, în art. 4 prevede obligativitatea

asigurării pentru toți cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii care au

reședința în România, iar în art. 6 sunt prevăzute categoriile exceptate de la plata

contribuției.

Dacă legiuitorul ar fi

intenționat ca magistrații și personalul de specialitate să aibă calitatea de

asigurat, fără plata contribuției, ar fi menționat-o expres, incluzând printre

persoanele exceptate de la plata contribuției și pe magistrați, respectiv

personalul auxiliar de specialitate, și cum nu a făcut o atare mențiune, se

deduce intenția că și această categorie nu poate fi scutită de plata

contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.

Recursul în anulare este

fondat.

În conformitate cu

prevederile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de

sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat, pe baza principiului

solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor.

Potrivit art. 4 din

Legea nr. 145/1997, ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998, sunt

supuși în mod obligatoriu asigurării cetățenii români cu domiciliul în țară,

cetățenii străini și apatrizii care au reședința în România, alin. (2) al

articolului citat prevăzând obligativitatea ca asigurații să plătească lunar o

contribuție pentru asigurări de sănătate.

Art. 6 din același act

normativ enumeră categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de

sănătate, fără plata contribuției, și anume: copiii și tinerii până la vârsta

de 26 de ani, dacă sunt elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează

venituri din muncă; persoanele cu handicap, care nu realizează venituri din

muncă sau care se află în îngrijirea familiei; soțul, soția, părinții și

bunicii, fără venituri proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate;

persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Legea nr. 44/1994 și art. 2

din Legea nr. 42/1990, dacă nu realizează venituri decât cele provenite din

drepturile bănești acordate de lege, precum și cele provenite din pensii.

În art. 55 din Legea nr.

145/1997 au fost stabilite categoriile de persoane care sunt asigurate prin

efectul legii, cu scutire de plata contribuției pentru asigurările de sănătate,

și anume: persoanele care satisfac serviciul militar în termen; se află în

concediu medical sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în

vârstă de până la 6 ani; execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest

preventiv; fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social,

potrivit Legii nr. 67/1995.

Conform art. 99 din

Legea nr. 92/1992, modificată prin Legea nr. 142/1997, magistrații în

activitate sau pensionarii, precum și soțul, soția, copiii aflați în

întreținerea acestora, beneficiază, în mod gratuit, de asistență medicală,

medicamente și proteze, condițiile de acordare a acestora urmând a fi stabilite

prin hotărâre de guvern.

La pct. 6/I al Normelor Comune

nr. 318/FB/64/807/C/1999 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiției, Curții

Supreme de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție,

emise în aplicarea H.G. nr. 409 din 2 iulie 1998, se prevede că soții sau

soțiile magistraților și ale personalului auxiliar de specialitate, în

activitate sau pensionari, beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1

alin. (1) din H.G. nr. 409/1998, dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară

de asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care,

potrivit legii, sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurări de

sănătate.

Din interpretarea

dispozițiilor legale citate rezultă că magistrații și personalul auxiliar de

specialitate au dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că

li se fac rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate. De

altfel, legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligația de contribuție

la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru magistrați în Legea nr.

92/1992 deoarece Legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul

1997 și a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998.

Reclamanții au încheiat

contracte cu Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice,

Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești prin care au recunoscut

faptul că în conformitate cu art. 4 din Legea nr. 145/1997 angajatorul avea

obligația de a reține și vira contribuția de asigurări de sănătate prevăzută de

lege.

Față de cele ce preced,

recursul în anulare se privește ca fondat și urmare a admiterii lui, vor fi

casate hotărârile pronunțate în cauză și va fi respinsă ca nefondată acțiunea

promovată de reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Casează decizia nr. 1305 din 11

iunie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, și sentința civilă nr. 403 din

19 aprilie 2002 a Tribunalului Maramureș și respinge ca nefondată acțiunea

formulată de reclamanții C.V. și S.I.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2004.