ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6161/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Maramureș la data de 6 august 2002 reclamantul Z.V. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, ordonator principal de credite și Tribunalul Maramureș, ordonator secundar de credite solicitând obligarea acestora la restituirea sumelor încasate prin reținerea nelegală a procentului de 7% din salariu, cu titlu de primă pentru asigurări de sănătate pe perioada 1 ianuarie 2000 – 1 martie 2001, cu aplicarea coeficientului de inflație la data efectivă a plății. În motivarea cererii reclamantul a arătat, că actele normative în vigoare în perioada menționată, respectiv Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească și H.G.

nr. 409/1998 au instituit gratuitatea asigurării medicale pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate și că aceste acte normative cu caracter special, au aplicare obligatorie și prioritară față de Legea nr. 145/1997 privind asistența medicală, lege generală care nu abrogă dispozițiile legii speciale. Sesizat cu soluționarea cauzei Tribunalul Maramureș, secția civilă prin sentința nr. 954 din 22 noiembrie 2002 a admis cererea formulată de reclamant împotriva pârâților Ministerul Justiției și Tribunalul Maramureș și în consecință, a obligat pârâții să plătească reclamantului suma reținută în procent de 7% din salariu reprezentând contribuția de asigurare socială de sănătate pe perioada 1 ianuarie 2000 – 1 martie 2001 cu aplicarea coeficientului de inflație de la data reținerii până la data executării hotărârii.

Soluția a fost confirmată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, care prin decizia nr. 602 din 8 aprilie 2003 a respins, ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției. În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ. Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor menționate arătând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. S-a susținut în esență, că prin soluțiile pronunțate, instanțele au încălcat prevederile Legii nr. 145/1997 a asigurărilor sociale de sănătate, respectiv art. 1 alin. (2), art. 4, art. 6, art. 52 și art. 55 din care rezultă că magistrații și personalul auxiliar nu fac parte din categoriile de persoane exceptate de la plata contribuției bănești lunare pentru asigurările sociale de sănătate.

Recursul în anulare este fondat. În conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, cu modificările și completările ulterioare, magistrații în activitate sau pensionarii precum și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze. Condițiile de acordare în mod gratuit a asistenței medicale, a medicamentelor și protezelor, prevede alin. (2), se stabilesc prin hotărâre de guvern. În acest sens a fost emisă H.G. nr. 409/1998 care în art. 1 a prevăzut că personalul menționat, beneficiază în mod gratuit de servicii de asistență medicală, de medicamente și proteze, în condițiile Legii nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate.

Această gratuitate de care beneficiază magistrații și personalul auxiliar în temeiul Legii nr. 92/1992 modificată și completată nu presupune scutirea de plată a contribuției pentru asigurările sociale de sănătate. Într-adevăr gratuitățile prevăzute de Legea nr. 92/1992 în art. 99 (pentru magistrați) și art. 141 (pentru personalul auxiliar), se acordă numai în condițiile cuprinse în Legea nr. 145/1997 care, la art. 1 alin. (2) și art. 4 instituie regula generală a obligativității asigurării. De la această regulă generală obligatorie sunt excepțiile privitoare la persoanele scutite de plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate, prevăzute în art. 6 și art. 55 din Legea nr. 145/1997.

În conformitate cu art. 52 din lege persoana asigurată, are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările sociale de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 6 și art. 55. Cum, magistrații și celălalt personal prevăzut de Legea 92/1992 nu sunt menționați printre persoanele exceptate de la plata acestei contribuții, se constată că, numai printr-o greșită aplicare a prevederilor legale tribunalul a admis acțiunea reclamantului, soluție confirmată de curtea de apel. În consecință, recursul în anulare urmează a fi admis, hotărârile pronunțate în cauză, urmează a fi casate și în fond, a fi respinsă acțiunea reclamantului ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei nr. 602 din 8 aprilie 2003 a Curții de Apel Cluj, precum și sentinței civile nr. 954 din 22 noiembrie 2002 a Tribunalului Maramureș pe care le casează și respinge ca nefondată acțiunea reclamantului Z.V. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2004.