ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4167/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Cluj la data de 29 martie 2002, reclamanții R.R. ș.a., au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Cluj, Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., solicitând obligarea lor la restituirea sumelor încasate pe nedrept prin reținerea lunară din drepturile salariale a procentului de 7 %, cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate, în perioada 1 martie 2000-30 martie 2001, actualizate prin aplicarea coeficientului de inflație.

Prin sentința civilă nr. 191 din 17 mai 2002, Tribunalul Cluj a admis acțiunea, a obligat pârâții Tribunalul Cluj și Ministerul Justiției să restituie fiecărui reclamant sumele reținute, în procent de 7 % din salariul lunar, în perioada 1 martie 2000-30 martie 2001, în raport cu perioada efectiv lucrată, cu titlu de contribuție la asigurările de sănătate, actualizate la data efectuării plății prin aplicarea coeficientului de inflație. S-a respins acțiunea împotriva pârâtei C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive invocate din oficiu de instanță.

Recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 1471 din 2 iulie 2002. Pentru a hotărî astfel, instanțele au reținut, în esență, că potrivit art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 magistrații, ca și personalul auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, fără ca legea să condiționeze acordarea asistenței medicale gratuite de plata unor contribuții la asigurările sociale de sănătate. Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispozițiile art. 330 pct. 2 C. proc.

civ., solicitând casarea acestora și respingerea acțiunii. În dezvoltarea recursului în anulare se arată că din interpretarea prevederilor art. 1, art. 4, art. 52 și art. 55 din Legea nr. 145/1997, art. 99 din Legea nr. 92/1992 și pct. 6/I al Normelor comune nr. 318/FB/64/807/C/1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligația de contribuție la fondul asigurării de sănătate pentru magistrați în Legea nr. 92/1992, deoarece legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998, act normativ care, în art. 4 prevede obligativitatea asigurării pentru toți cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii care au reședință în România, iar în art. 6 sunt prevăzute categoriile exceptate de la plata contribuției. Dacă legiuitorul ar fi intenționat ca magistrații și personalul de specialitate să aibă calitatea de asigurat, fără plata contribuției, ar fi menționat-o expres, incluzând printre persoanele exceptate de la plata contribuției și pe magistrați, respectiv personalul auxiliar de specialitate, și cum nu a făcut o atare mențiune, se deduce intenția că această categorie nu poate fi scutită de plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.

Recursul în anulare urmează a se admite și a se casa hotărârile atacate, dar pe alt considerent decât motivul invocat și care impune rejudecarea cauzei. Prezentul litigiu face parte din categoria conflictelor de muncă, așa cum sunt ele definite de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă. Cu referire la compunerea instanței de judecată în această materie, art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 20 din 20 februarie 2002, prevede că în primă instanță cauzele privind conflictele de muncă se judecă de către completul format din 2 judecători, asistați de 2 magistrați consultanți, care participă la deliberare cu vot consultativ.

La data de 17 mai 2002, Tribunalul Cluj a judecat în primă instanță prezentul litigiu în complet alcătuit din 2 judecători, fără participarea magistraților consultanți, nesocotind prevederile art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 92/1992, astfel cum ele au fost modificate la 20 februarie 2002 prin O.U.G. nr. 20/2002. La termenul de judecată din 18 februarie 2004, această instanță a pus din oficiu în discuția părților excepția greșitei compuneri a completului de judecată la instanța de fond. Întrucât normele procedurale privitoare la compunerea instanței de judecată sunt de ordine publică, nerespectarea acestor prevederi legale determină casarea hotărârilor pronunțate și în consecință, pe acest temei, recursul în anulare se va admite, se vor casa hotărârile, cu trimiterea cauzei la Tribunalul Cluj pentru rejudecarea cauzei cu respectarea dispozițiilor legale evocate.

Urmează a se respinge cererea de suspendare a executării, formulată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei nr. 1471 din 2 iulie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, și a sentinței civile nr. 191 din 17 mai 2002 a Tribunalului Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Casează hotărârile atacate și trimite cauza la Tribunalul Cluj pentru rejudecare. Respinge cererea de suspendare a executării ca rămasă fără obiect. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2004.