ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3312/2006

Asupra recursului în amânare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererile înregistrate la data de 9 aprilie 2002 reclamanții P.M.T. ș.a. au chemat în judecată Ministerul Justiției, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, solicitând instanței obligarea pârâților să le restituie sumele de bani încasate prin reținerea procentului de 7% din salariul fiecărui reclamant, cu titlu de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate, în perioada 1 ianuarie 2000-30 martie 2001, cu aplicarea coeficientului de inflație la data executării hotărârii, iar pe viitor pârâții să nu mai efectueze astfel de rețineri. Prin sentința civilă nr. 179 din 15 mai 2002 a Tribunalului Cluj a fost admisă acțiunea, s-a dispus obligarea pârâților să restituie fiecărui reclamant sumele reținute, cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate în perioada solicitată.

Instanța de fond a reținut în esență că în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, magistrații în activitate sau pensionari, precum și soțul sau soția și copii aflați în întreținerea acestora, beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, astfel încât legea nu condiționează acordarea asistenței medicale gratuite de plata unor contribuții la asigurările sociale de sănătate, iar modificarea intervenită în materie, prin inserarea acestei condiții, se referă la perioada ulterioară acelei pentru care s-au solicitat drepturile bănești respective. Prin decizia civilă nr. 1668 din 3 septembrie 2002, Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondat recursul declarat.

Împotriva acestor hotărâri, la 8 iulie 2003 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. S-a susținut că hotărârile criticate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. Recursul în anulare este întemeiat. În condițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, în vigoare pentru perioada avută în vedere de instanțe, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat, pe baza principiului solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor. În temeiul art. 4 din Legea nr. 145/1997, erau supuse obligatoriu asigurării: cetățenii români cu domiciliul în țară; cetățenii străini și apatrizii care au reședința în România.

Art. 6 enumera categoriile de persoane care beneficiau de asigurări de sănătate fără plata contribuției iar art. 55 prevedea categoriile de persoane care erau asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuției pentru asigurări sociale de sănătate. Legea nr. 145/1997 a fost abrogată la 31 octombrie 2002 prin O.U.G. nr. 159/2002. Nici acest act normativ, în vigoare la data judecării recursului, nu a inclus magistrații în categoriile de persoane scutite de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate. Potrivit art. 99 din Legea nr. 92/1992, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 142/1997, magistrații în activitate sau pensionarii, precum și soțul, soția și copii aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în mod gratuit, de asistență medicală, medicamente și proteze.

Condițiile de acordare, în mod gratuit a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor, se stabilesc prin hotărâre de guvern. În condițiile art. 1 din H.G nr. 409/1998 privind condițiile de acordare, în mod gratuit, a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor pentru magistrați, personalul auxiliar de specialitate și membrii de familie ai acestora, magistrații în activitate sau pensionari, precum și soțul sau soția și copii aflați în întreținerea acestora beneficiază, în mod gratuit, de servicii de asistență medicală, de medicamente și proteze, în condițiile Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997 publicată în M. Of., partea I, nr. 178 din 31 iulie 1997, și ale prezentei hotărâri.

Conform art. 5 din această hotărâre, în termen de 30 de zile de publicarea hotărârii în Monitorul Oficial al României, Ministerul Justiției, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și Curtea Supremă de Justiție vor emite norme comune pentru aplicarea acestuia. În Normele comune nr. 318/FB/807/C/1999 din 26 mai 1999, emise în aplicarea H.G. nr. 409/1998, se arată la pct. 6/I că soții sau soțiile magistraților și ale personalului auxiliar de specialitate, în activitate sau pensionari, beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 409/1998, dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară de asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuției sociale de asigurări de sănătate.

Așadar, în lumina acestor acte normative, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, membrii lor de familie, au dreptul la asistență medicală gratuită în condițiile legii asigurărilor sociale de sănătate și doar dacă dovedesc faptul că li se fac rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate. Legea de organizare judecătorească nu trebuia să prevadă în mod expres că magistrații au obligația de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate, întrucât legea cadru în această materie la data sesizării instanței a stabilit regula conform căreia sunt obligați la plata contribuției de asigurări sociale toți cetățenii români precum și străinii și apatrizii care au reședință în România.

Magistrații nu sunt enumerați printre categoriile de persoane care beneficiază de calitatea de asigurat fără plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate. Gratuitatea prevăzută de Legea nr. 92/1992 vizează exclusiv servicii medicale enunțate de legea asigurărilor sociale de sănătate, iar nu scutirea de la plata contribuției la fondul asigurărilor sociale de sănătate. Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. recursul în anulare va fi admis, cu consecința casării hotărârilor atacate și pe fond, respingerea acțiunii precum și a cererii de chemare în garanție ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr. 1668 din 3 septembrie 2002 a Curții de Apel Cluj. Casează decizia și sentința civilă nr. 179 din 15 februarie 2002 a Tribunalului Cluj în sensul că respinge pe fond acțiunea formulată de A.E. ș.a. împotriva Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, precum și cererea de chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. de către Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 martie 2006. Cu opinia separată a doamnei judecător Octavia Spineanu Matei.