ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 155/2005

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,

rezultă următoarele :

În conformitate cu prevederile art. 27 lit.

f) din Legea nr. 92/1992 și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ. în vigoare la

data când hotărârile au devenit irevocabile, precum și ale art. II alin. (3)

din O.U.G. nr. 58 din 25 iunie 2003, Procurorul General al Parchetului de pe

lângă Curtea Supremă de Justiție, a declarat recurs în anulare împotriva

sentinței civile nr. 220 din 15 mai 2002 a Tribunalului Cluj și a deciziei nr. 1931

R din 1 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj, pronunțate cu încălcarea

esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Prin acțiune, S.C., ș.a., au chemat în

judecată Ministerul Justiției, Tribunalul Cluj și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.,

solicitând instanței să pronunțe o hotărâre de obligare a pârâților la

restituirea sumelor încasate cu titlu de contribuție la fondul de asigurări

sociale de sănătate în procent de 7% din salariul reclamanților în perioada 1

ianuarie 2000 – 30 martie 2001 și aplicarea la suma datorată a coeficientului

de inflație la data executării hotărârii.

Prin întâmpinarea depusă la dosar,

Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat

de faptul că reclamanții au dreptul la asistența medicală gratuită, numai dacă

face dovada reținerii în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate a

primelor de asigurare.

Tribunalul Cluj, prin sentința civilă nr.

220 din 15 mai 2002, a admis acțiunea, a constatat că în perioada 1 ianuarie

2000 – 30 martie 2001 a fost calculat și reținut nelegal un procent de 7% din

drepturile salariale ale reclamanților, reprezentând contribuția la asigurările

sociale de sănătate și a obligat pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul

Cluj să le restituie reclamanților sumele de bani reprezentând drepturile

salariale menționate, actualizate cu coeficientul de inflație de la data

efectuării plății.

Totodată, instanța a respins cererea

formulată în contradictoriu cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut în esență, că în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) din

Legea nr. 92/1992, magistrații în activitate sau pensionari, precum și soțul

sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiază în mod gratuit

de asistență medicală, medicamente și proteze, astfel că legea nu condiționează

acordarea asistenței medicale gratuite de plata unor contribuții de asigurări

sociale de sănătate, iar modificarea intervenită în materie, prin înscrierea

acestei condiții, se referă la perioada ulterioară aceleia pentru care se

solicită drepturile bănești respective.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia nr. 1931

din 1 octombrie 2002 a respins ca nefondat recursul declarat de Ministerul

Justiției împotriva sentinței nr. 220 din 15 mai 2002, pronunțată de către

Tribunalul Cluj.

Împotriva celor două hotărâri a declarat

recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă

de Justiție arătând în esență că din interpretarea sistematică și în ordine

cronologică a dispozițiilor art. 1 alin. (2), art. 4, art. 6, art. 55 din Legea

nr. 145/1997, art. 99 din Legea nr. 92/1992 modificată prin Legea nr. 142/1997,

art. 5 din H.G. nr. 409 din 2 iulie 1998 și normele metodologice emise în

aplicarea H.G. nr. 409 din 1998, rezultă că magistrații și personalul auxiliar

de specialitate au dreptul la asistență medicală gratuită numai dacă fac dovada

că li se fac rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Din tăcerea legiuitorului, care nu a

prevăzut printre categoriile exceptate prin legi speciale și pe magistrați, se

deduce intenția ca aceștia să nu fie scutiți de plata contribuției pentru

fondul asigurărilor sociale de sănătate.

Concluzionând că instanțele au

interpretat și aplicat greșit actele normative în vigoare, iar această

încălcare a legii este esențială, Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție a solicitat în temeiul art. 314 C. proc. civ. admiterea

recursului în anulare, casarea hotărârilor judecătorești criticate și pe fond

respingerea acțiunii.

Recursul în anulare este întemeiat pentru

următoarele considerente:

În conformitate cu art. 1 alin. (2) din

Legea nr. 145/1997 asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și

funcționează descentralizat pe baza principiului solidarității și

subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor. Cetățenii români cu

domiciliul în țară, străinii și apatrizii cu reședința în România sunt supuși

potrivit art. 4 din Legea nr. 145/1997, (intrată în vigoare la 1 ianuarie

1998), în mod obligatoriu asigurării, aceștia fiind ținuți de obligația de a

plăti lunar o contribuție pentru asigurările sociale de sănătate.

În art. 52 din Legea nr. 145/1997, se

stabilește obligația pentru persoanele asigurate la plata unei contribuții

lunare, pentru asigurări sociale de sănătate în cotă de 7%, aplicată venitului

brut.

Fac excepție de la obligația de plată a

contribuției pentru asigurările sociale de sănătate categoriile de persoane

prevăzute de art. 55 din Legea nr. 145/1997 exceptate prin efectul legii și

acelea enumerate restrictiv de art. 6 din lege, dacă nu realizează alte

venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de lege precum și

cele provenite din pensii.

Conform art. 99 din Legea nr. 92/1992

modificată prin Legea nr. 142/1997 magistrații în activitate sau pensionarii

precum și soțul, soția și copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiază

în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, în condițiile ce

urmau a fi stabilite prin hotărâre de guvern.

Prin art. 5 din H.G. nr. 409 din 2 iulie

1998 privind condițiile de acordare, în mod gratuit a asistenței medicale,

medicamentelor sau protezelor pentru magistrați, personalul auxiliar de

specialitate și membrii de familie ai acestora, se prevede că ele vor fi

stabilite de Ministerul de Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție prin emiterea unor norme comune pentru aplicarea acestora.

La

punctul 6/I din Normele comune 318/FB/64/ 807/C/ 1999 din 26 mai 1999 emise în

aplicarea H.G. nr. 409/1998 se prevede că magistrații, soții sau soțiile

magistraților și ale personalului auxiliar de specialitate în activitate sau

pensionari, beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1 alin. (1) din H.G.

nr. 409/1998, dacă fac dovada că plătesc contribuția anuală de asigurări de

sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care potrivit legii sunt

scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Însăși

faptul că legiuitorul în art. 6 și art. 55 din Legea nr. 145/1997, nu a inclus

magistrații, personalul auxiliar de specialitate și familiile acestora în

categoria persoanelor exceptate de la plata contribuției de asigurări sociale

de sănătate se deduce că aceștia nu sunt scutiți de plata contribuției pentru

fondul asigurărilor sociale de sănătate.

În

Legea nr. 92/1992 nu se putea prevedea în mod expres obligația de contribuție

la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru magistrați, deoarece legea

asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat în

vigoare la data de 1 ianuarie 1998. În acest act normativ se prevede la art. 4

obligativitatea asigurării pentru toți cetățenii români, cetățenii străini și

apatrizii care au reședința în România, și numai în art. 6 și art. 55 sunt

prevăzute categoriile de persoane exceptate de la plata contribuției de

asigurări sociale de sănătate, iar printre cei exceptați nu figurează

magistrații, personalul auxiliar de specialitate și familiile acestora.

Mai

mult, reclamanții au încheiat contractul cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., prin care aceștia

s-au obligat să plătească în conformitate cu art. 4 din Legea nr. 145/1997

contribuția de asigurări sociale de sănătate pe care Ministerul Justiției și

Tribunalul Cluj urmează la rândul lor să o vireze C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Față

de cele mai sus expuse, recursul în anulare este întemeiat. Pe cale de

consecință, în temeiul art. 314 C. proc. civ. cele două hotărâri judecătorești

criticate urmează a fi casate, iar acțiunea urmează a fi respinsă pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție.

Casează decizia civilă nr. 1931 din 1

octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, precum și sentința civilă

nr. 220 din 15 mai 2002 a Tribunalului Cluj, iar pe fond respinge acțiunea

reclamanților S.C., ș.a., împotriva Tribunalului Cluj, Ministerului Justiției

și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 ianuarie 2005.