ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4560/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: B.O.I. a chemat în judecată Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și Ministerul Public, Parchetul de pe lângă I.C.C.J., pentru a fi obligați pârâții să-i restituie sumele de bani încasate pe nedrept prin reținerea lunară pe statul de plată din drepturile salariale, a sumei corespunzătoare procentului de 7% reprezentând contribuția de asigurări sociale de sănătate, începând cu data de 1 ianuarie 2000 până la 30 martie 2001 inclusiv. De asemenea a cerut actualizarea respectivelor sume de bani la data efectuării plăților prin aplicarea coeficientului de inflație pentru fiecare sumă reținută lunar, corespunzător datei la care acestea au fost încasate pe nedrept.

Prin întâmpinare, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă I.C.C.J. și Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj au solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că reclamantul are dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă face dovada reținerii în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate a primelor de asigurare. De asemenea, pârâții au formulat cerere de chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. deoarece reținerea contribuției de asigurări sociale de sănătate s-a făcut în baza legii și a contractului de asigurare încheiat de reclamant cu casa de asigurări. Tribunalul Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 505 din 20 septembrie 2002, a admis contestația formulată de reclamantul B.O.

și a obligat pârâții să restituie reclamantului sumele reținute cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate în procent de 7% din salariul lunar, începând cu data de 1 ianuarie 2000 și până la 30 martie 2001 inclusiv. De asemenea, a dispus ca restituirea acestor sume să se facă reactualizat la data efectuării plății, prin aplicarea coeficientului de inflație pentru fiecare sumă reținută lunar, corespunzător datei la care au fost încasate pe nedrept. A admis cererea de chemare în garanție formulată de intimați împotriva C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și a obligat chemata în garanție să restituie pârâților sumele de bani ce reprezentau contribuția la fondul asigurărilor sociale de sănătate a reclamantului începând cu data de 1 ianuarie 2000 și până la data de 30 martie 2001 inclusiv, reactualizată la data efectuării plăților prin aplicarea coeficientului de inflație pentru fiecare sumă reținută lunar corespunzător datei la care a fost încasată pe nedrept.

Instanța și-a întemeiat soluția pe disp. art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească republicată în temeiul art. VI din Legea nr. 147/1997 potrivit cărora magistrații în activitate sau pensionari precum și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiau în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, respectiv art. 141 din lege, reținând și că actul normativ invocat nu condiționa acordarea asistenței medicale gratuite de plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate. Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr. 2693 din 17 decembrie 2002 a respins ca nefondate recursurile declarate de către Ministerul Public, Parchetul de pe lângă I.C.C.J.

și Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj. Împotriva acestor hotărâri, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă I.C.C.J. susținând în esență că au fost pronunțate cu încălcarea art. 4, art. 6, art. 52 și art. 55 din Legea nr. 145/1997 din care rezultă că magistrații nu făceau parte din categoriile de persoane exceptate de la plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate. Recursul în anulare este fondat. În adevăr, conform art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 magistrații beneficiază, în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, această gratuitate neechivalând însă cu scutirea de plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate, care constituie o obligație distinctă.

Beneficiul gratuităților prev. în art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 se aplică numai în condițiile cuprinse în Legea nr. 145/1997 în al cărei art. 4 este menționată regula generală a obligativității asigurării, de la care există excepțiile privitoare la persoanele scutite de plata contribuției, individualizate în art. 6 și art. 55 din aceeași lege. Cum magistrații nu sunt nominalizați printre persoanele exceptate de la plata acestei contribuții, se constată că doar prin greșita aplicare a prevederilor legale susmenționate a fost admisă acțiunea întrucât în ceea ce-i privește pe magistrați se aplică regula instituită prin art. 52 din Legea nr. 145/1997 potrivit căreia, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările sociale de sănătate.

Față de cele ce preced, recursul în anulare urmează a fi admis, a casa ambele hotărâri și în fond a respinge acțiunea și cererea de chemare în garanție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 505 din 20 septembrie 2002 a Tribunalului Cluj și deciziei nr. 2693 din 17 decembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Casează hotărârile atacate și în fond respinge acțiunea reclamantului B.O.I., precum și cererea de chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2004.