ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4560/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

B.O.I.

a chemat în judecată Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și Ministerul

Public, Parchetul de pe lângă I.C.C.J., pentru a fi obligați pârâții să-i

restituie sumele de bani încasate pe nedrept prin reținerea lunară pe statul de

plată din drepturile salariale, a sumei corespunzătoare procentului de 7%

reprezentând contribuția de asigurări sociale de sănătate, începând cu data de

1 ianuarie 2000 până la 30 martie 2001 inclusiv.

De asemenea a cerut actualizarea

respectivelor sume de bani la data efectuării plăților prin aplicarea

coeficientului de inflație pentru fiecare sumă reținută lunar, corespunzător

datei la care acestea au fost încasate pe nedrept.

Prin întâmpinare, Ministerul Public,

Parchetul de pe lângă I.C.C.J. și Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj au

solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că reclamantul are dreptul la

asistență medicală gratuită doar dacă face dovada reținerii în contul

contribuției lunare de asigurări de sănătate a primelor de asigurare.

De asemenea, pârâții au formulat

cerere de chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. deoarece reținerea

contribuției de asigurări sociale de sănătate s-a făcut în baza legii și a

contractului de asigurare încheiat de reclamant cu casa de asigurări.

Tribunalul Cluj, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 505 din 20 septembrie

2002, a admis contestația formulată de reclamantul B.O. și a obligat pârâții să

restituie reclamantului sumele reținute cu titlu de contribuție de asigurări

sociale de sănătate în procent de 7% din salariul lunar, începând cu data de 1

ianuarie 2000 și până la 30 martie 2001 inclusiv.

De asemenea, a dispus ca restituirea

acestor sume să se facă reactualizat la data efectuării plății, prin aplicarea

coeficientului de inflație pentru fiecare sumă reținută lunar, corespunzător

datei la care au fost încasate pe nedrept.

A admis cererea de chemare în

garanție formulată de intimați împotriva C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și a obligat

chemata în garanție să restituie pârâților sumele de bani ce reprezentau contribuția

la fondul asigurărilor sociale de sănătate a reclamantului începând cu data de

1 ianuarie 2000 și până la data de 30 martie 2001 inclusiv, reactualizată la

data efectuării plăților prin aplicarea coeficientului de inflație pentru

fiecare sumă reținută lunar corespunzător datei la care a fost încasată pe

nedrept.

Instanța și-a întemeiat soluția pe

disp. art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească

republicată în temeiul art. VI din Legea nr. 147/1997 potrivit cărora magistrații

în activitate sau pensionari precum și soțul sau soția și copiii aflați în

întreținerea acestora, beneficiau în mod gratuit de asistență medicală,

medicamente și proteze, respectiv art. 141 din lege, reținând și că actul

normativ invocat nu condiționa acordarea asistenței medicale gratuite de plata

unor contribuții de asigurări sociale de sănătate.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă,

prin decizia nr. 2693 din 17 decembrie 2002 a respins ca nefondate recursurile

declarate de către Ministerul Public, Parchetul de pe lângă I.C.C.J. și

Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj.

Împotriva acestor hotărâri, în

temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., a declarat recurs în anulare Procurorul

General al Parchetului de pe lângă I.C.C.J. susținând în esență că au fost

pronunțate cu încălcarea art. 4, art. 6, art. 52 și art. 55 din Legea nr.

145/1997 din care rezultă că magistrații nu făceau parte din categoriile de

persoane exceptate de la plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale

de sănătate.

Recursul în anulare este fondat.

În adevăr, conform art. 99 și art.

141 din Legea nr. 92/1992 magistrații beneficiază, în mod gratuit de asistență

medicală, medicamente și proteze, această gratuitate neechivalând însă cu

scutirea de plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate,

care constituie o obligație distinctă.

Beneficiul gratuităților prev. în

art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 se aplică numai în condițiile

cuprinse în Legea nr. 145/1997 în al cărei art. 4 este menționată regula generală

a obligativității asigurării, de la care există excepțiile privitoare la

persoanele scutite de plata contribuției, individualizate în art. 6 și art. 55

din aceeași lege.

Cum magistrații nu sunt nominalizați

printre persoanele exceptate de la plata acestei contribuții, se constată că

doar prin greșita aplicare a prevederilor legale susmenționate a fost admisă

acțiunea întrucât în ceea ce-i privește pe magistrați se aplică regula

instituită prin art. 52 din Legea nr. 145/1997 potrivit căreia, persoana asigurată

are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările sociale

de sănătate.

Față de cele ce preced, recursul în

anulare urmează a fi admis, a casa ambele hotărâri și în fond a respinge

acțiunea și cererea de chemare în garanție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva sentinței civile nr. 505 din 20 septembrie 2002 a

Tribunalului Cluj și deciziei nr. 2693 din 17 decembrie 2002 a Curții de Apel

Cluj, secția civilă.

Casează hotărârile atacate și în

fond respinge acțiunea reclamantului B.O.I., precum și cererea de chemare în

garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2004.