ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3924/2004

Asupra recursului în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 1381 din 10 iulie

2002, pronunțată de Tribunalul Sălaj, secția civilă, a fost admisă, în parte,

cererea formulată de reclamanții S.S., L.M., M.I. și de intervenienta C.V.,

împotriva pârâților Tribunalul Sălaj și Ministerul Justiției, care au fost obligați

să le restituie petenților sumele reținute cu titlu de asigurări sociale de

sănătate, în procent de 7 %, pentru perioada 1 ianuarie 2000 - 30 martie 2001,

cu aplicarea coeficientului de inflație, plus dobânzile legale.

Totodată a fost admisă cererea de

chemare în garanție formulată de pârâți împotriva C.A.S.O.P.S.N.A.J.

Recursurile declarate de pârâți și

de chemata în garanție împotriva sentinței tribunalului au fost respinse, ca

nefondate, prin decizia nr. 2154 din 22 octombrie 2002, pronunțată de Curtea de

Apel Cluj, secția civilă.

Împotriva ambelor hotărâri a

declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ.,

susținând în esență că au fost pronunțate cu încălcarea prevederilor art. 1

alin. (2), (4) și (6), art. 52 și art. 55 din Legea nr. 145/1997, din care

rezultă că magistrații nu fac parte din categoriile de persoane exceptate de la

plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.

Recursul în anulare este fondat.

Este adevărat că, în conformitate cu

prevederile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992, magistrații beneficiază

în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, această

gratuitate neechivalând însă cu scutirea de plata contribuției pentru fondul

asigurărilor sociale de sănătate, care, constituie o obligație distinctă.

Beneficiul gratuităților prevăzute

în art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 se aplică numai în condițiile

cuprinse în Legea nr. 145/1997, în al cărei articol 4 este menționată regula

generală a obligativității asigurării, de la care există excepțiile privitoare

la persoanele scutite de plata contribuției, prevăzute în art. 6 și art. 55 din

aceeași lege.

Potrivit art. 52 din Legea nr.

145/1997, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești

lunare pentru asigurările sociale de sănătate, cu excepția persoanelor

prevăzute în art. 6 și art. 55.

Cum magistrații nu sunt menționați

printre persoanele exceptate de la plata acestei contribuții, se constată că,

doar prin greșita aplicare a prevederilor legale susmenționate a admis acțiunea

tribunalul, soluție confirmată de curtea de apel.

În consecință, recursul în anulare

urmează a fi admis, conform art. 330

3

alin. (1) și art. 314 C. proc.

civ., a fi casate ambele hotărâri și a fi respinse, atât acțiunea, cât și

cererea de chemare în garanție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în

anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție.

Casează decizia nr. 2154 din 22

octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă și sentința civilă nr. 1381

din 10 iulie 2002 a Tribunalului Sălaj, secția civilă și, pe fond, respinge

acțiunea formulată de reclamanți.

Respinge cererea de chemare în

garanție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 mai 2004.