ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3924/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1381 din 10 iulie 2002, pronunțată de Tribunalul Sălaj, secția civilă, a fost admisă, în parte, cererea formulată de reclamanții S.S., L.M., M.I. și de intervenienta C.V., împotriva pârâților Tribunalul Sălaj și Ministerul Justiției, care au fost obligați să le restituie petenților sumele reținute cu titlu de asigurări sociale de sănătate, în procent de 7 %, pentru perioada 1 ianuarie 2000 - 30 martie 2001, cu aplicarea coeficientului de inflație, plus dobânzile legale. Totodată a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâți împotriva C.A.S.O.P.S.N.A.J. Recursurile declarate de pârâți și de chemata în garanție împotriva sentinței tribunalului au fost respinse, ca nefondate, prin decizia nr. 2154 din 22 octombrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., susținând în esență că au fost pronunțate cu încălcarea prevederilor art. 1 alin. (2), (4) și (6), art. 52 și art. 55 din Legea nr. 145/1997, din care rezultă că magistrații nu fac parte din categoriile de persoane exceptate de la plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate. Recursul în anulare este fondat. Este adevărat că, în conformitate cu prevederile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992, magistrații beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, această gratuitate neechivalând însă cu scutirea de plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate, care, constituie o obligație distinctă.

Beneficiul gratuităților prevăzute în art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 se aplică numai în condițiile cuprinse în Legea nr. 145/1997, în al cărei articol 4 este menționată regula generală a obligativității asigurării, de la care există excepțiile privitoare la persoanele scutite de plata contribuției, prevăzute în art. 6 și art. 55 din aceeași lege. Potrivit art. 52 din Legea nr. 145/1997, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările sociale de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute în art. 6 și art. 55. Cum magistrații nu sunt menționați printre persoanele exceptate de la plata acestei contribuții, se constată că, doar prin greșita aplicare a prevederilor legale susmenționate a admis acțiunea tribunalul, soluție confirmată de curtea de apel.

În consecință, recursul în anulare urmează a fi admis, conform art. 330 3 alin. (1) și art. 314 C. proc. civ., a fi casate ambele hotărâri și a fi respinse, atât acțiunea, cât și cererea de chemare în garanție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Casează decizia nr. 2154 din 22 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă și sentința civilă nr. 1381 din 10 iulie 2002 a Tribunalului Sălaj, secția civilă și, pe fond, respinge acțiunea formulată de reclamanți. Respinge cererea de chemare în garanție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2004.