ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6209/2004

Asupra recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Mureș

sub nr. 7897 din 8 iulie 2002, T.A. fostă salariată a Parchetului de pe lângă

Judecătoria Târnăveni în calitate de grefier șef a chemat în judecată pe

pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș și Parchetul de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție în calitate de ordonator secundar și respectiv principal de

credite pentru a fi obligați să-i restituie la valoarea actualizată sumele

reținute nedatorat din veniturile salariale cu titlu de contribuție lunară

pentru asigurările sociale de sănătate în procent de 7% pe timpul cuprins între

1 iunie 1999 - 28 martie 2001.

În susținerea acțiunii s-a pretins în esență, că

în condițiile asigurării legale a gratuității medicale pentru magistrați și personalul

auxiliar de specialitate din cadrul autorității judecătorești conform

prevederilor Legii nr. 92/1992, reținerea și calcularea contribuției sale la

fondul de asigurări sociale de sănătate ar fi lipsită de temei legal.

Soluționând cauza în primă instanță prin

sentința civilă nr. 568 din 12 noiembrie 2002, Tribunalul Mureș, secția civilă,

a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâți să restituie reclamantei suma

de 5.743.429 lei reținută cu titlu de contribuție la asigurările sociale de

sănătate în procent de 7% din veniturile salariale lunare în perioada 1

ianuarie 2000 - 28 martie 2001, suma urmând a fi actualizată în raport de

indicele inflației de la data reținerilor până la plata integrală.

Prin hotărâre au fost respinse pretențiile

reclamantei cu același titlu pentru timpul cuprins între 1 iunie 1999 – 31

decembrie 1999 și totodată a fost admisă în parte cererea de chemare în

garanție formulată de pârâți împotriva C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. cu consecința

obligării acesteia la restituirea sumei admise ca nedatorată, către pârâți.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut

că potrivit dispozițiilor art. 141 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, până la

modificarea survenită prin Legea nr. 118/2001, personalul auxiliar de

specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor beneficiau

de drepturile prevăzute în art. 99 alin. (1), respectiv de asistență medicală,

medicamente și proteze gratuite, nedatorând nici o sumă de bani în acest scop.

Hotărârea instanței de fond a fost confirmată

prin decizia nr. 79 R din 4 februarie 2003 de către Curtea de Apel Târgu-Mureș,

secția civilă, care pentru aceleași considerente de fapt și de drept a respins

ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Invocând încălcarea esențială a legii cu

consecința soluționării greșite a fondului litigiului dintre părți, Procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat în

temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., în termenul și cu respectarea cerințelor

procedurale, recursul în anulare de față, solicitând casarea hotărârilor

atacate și respingerea integrală a acțiunii.

Recursul în anulare este fondat.

În conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (2)

din Legea nr. 145/1997 în vigoare la data ivirii litigiului, asigurările

sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat pe baza

principiului solidarității și al subsidiarității în colectarea și utilizarea

fondurilor.

Potrivit art. 4 alin. (2) din legea menționată,

toate persoanele supuse asigurării, respectiv cetățenii români cu domiciliul în

țară, precum și cetățenii străini ori apatrizii care au reședința în România

sunt obligate să plătească lunar o contribuție pentru asigurările sociale de

sănătate în cuantumul arătat în art. 52, anume, 7% din venitul brut.

De la normele legale cu aplicabilitate generală

mai sus menționate, prin dispozițiile art. 6 și art. 55 din Legea nr. 145/1997

au fost explicit și limitativ exceptate persoanele care beneficiază de

asigurări de sănătate fără plata contribuției, precum și cele scutite temporar

de plata contribuției, printre acestea nefiind prevăzute cele încadrate în

calitate de magistrat sau personal auxiliar de specialitate în cadrul

autorității judecătorești.

De altfel, acest fapt rezultă și din cele

convenite cu putere obligatorie în domeniu, între Ministerul Justiției și

Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție prin „Normele Comune” nr. 318/PB/64/807/C/1999

emise în aplicarea H.G. nr. 409/1998 privind condițiile de acordare a

asistenței medicale prevăzute în art. 99 din Legea nr. 92/1992 modificată prin

Legea nr. 145/1997 și prin care magistrații în funcție sau pensionarii și

membrii familiilor acestora nu au fost scutiți de plata contribuției lunare

bănești pentru asigurările sociale de sănătate, consacrându-se dimpotrivă

condiția acordării gratuităților, de dovada plății primei lunare de 7% din

venitul lunar brut.

Așa fiind, cum acțiunea pentru restituirea

sumelor legal datorate de reclamantă a fost greșit admisă, Curtea va admite

recursul în anulare cu consecința casării hotărârilor pronunțate și a

respingerii integrale a acțiunii precum și a cererii de chemare în garanție ca

nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei nr.79 R din 4 februarie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția

civilă, și a sentinței civile nr. 568 din 12 noiembrie 2002 a Tribunalului

Mureș, secția civilă.

Casează hotărârile atacate și, în fond, respinge

acțiunea reclamanților precum și cererea de chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

formulată de pârâți.

Respinge cererea de suspendare a executării ca

rămasă fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 noiembrie 2004.