ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5480/2004

Asupra recursului în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

se constată următoarele:

În conformitate cu prevederile art.

27 lit. f) din Legea 92/1992 și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ. în vigoare la

data când hotărârile judecătorești au devenit irevocabile, și ale art. II alin.

(3) din O.U.G. nr. 58 din 25 iunie 2003, Procurorul general de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare împotriva sentinței

civile 837 din 11 octombrie 2002 a Tribunalului Maramureș și a deciziei civile

702 din 22 aprilie 2003 a Curții de Apel Cluj, hotărâri pronunțate cu

încălcarea esențială a legii ceea ce a determinat o soluționare greșită a

cauzei pe fond.

Prin acțiune K.O. a acționat în

judecată Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție solicitând obligarea pârâților la

restituirea sumelor de bani încasate prin reținerea nelegală a procentului de

7% din salariul lunar, cu titlu de primă pentru asigurări sociale de sănătate

pe perioada 1 ianuarie 2000–30 martie 2001 reactualizate cu indicele de inflație

până la data executării hotărârii.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că până la apariția Legii 118 din 29 martie 2001 care a procedat la

modificarea art. 99 din Legea 92/1992, magistrații au beneficiat în temeiul

Legii 92/1992 și a H.G. 409/1998 de gratuitatea asigurărilor salariale de

sănătate. Că aceste acte normative sunt cu caracter special, derogator în

raport cu Legea 145/1997 care stabilește cadrul general în domeniul asistenței

medicale.

Parchetul de pe lângă Tribunalul

Maramureș și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au

chemat în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. solicitând obligarea acestora la

restituirea sumelor reprezentând contribuția de asigurări sociale de sănătate,

actualizate în raport de data efectuării plăților.

După un prim ciclu procesual,

Tribunalul Maramureș prin sentința 837 din 11 octombrie 2002 a admis acțiunea

și a obligat pârâții să plătească reclamantului sumele reținute nelegal în

procent de 7% din salariu, reprezentând contribuție de asigurări sociale de

sănătate pentru perioada 1 ianuarie 2000–30 martie 2001, actualizate prin

aplicarea coeficientului de inflație până la data executării hotărârii și a

disjuns cererea de chemare în garanție, fixând termen pentru soluționarea

acesteia la 21 octombrie 2002.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut în principal că față de principiul neretroactivității legii civile,

dispozițiunile legii speciale incidente în materie au fost abrogate prin Legea

145/1997 până la intrarea în vigoare a Legii 118/2001 pentru aprobarea O.U.G.

179/1999 prin care s-au modificat expres prevederile art. 99 din Legea 92/1992,

astfel încât până la data de 30 martie 2001, magistrații au beneficiat de

asistența medicală gratuită fără a fi obligați la plata contribuției de

asigurări sociale de sănătate.

Soluția instanței de fond a fost

menținută prin decizia civilă 705 din 22 aprilie 2003 a Curții de Apel Cluj,

care a respins recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Considerând că hotărârile pronunțate

în cauză sunt vădit netemeinice și esențial nelegale, Procurorul General a

declarat recurs în anulare, solicitând casarea hotărârilor și respingerea pe

fond a acțiunii.

În motivarea recursului în anulare,

Procurorul General arată că din interpretarea sistematică a dispozițiunilor

art. 99 din Legea 92/1992 modificată prin Legea 142/1997, a dispozițiunilor

art. 5 din H.G. 409 din 2 iulie 1998 și a punctului 6/I din Normele

metodologice 318/FB/64/807/C/1999 din 26 mai 1999, emise în aplicarea H.G.

409/1998 rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate

beneficiază de dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada

contribuției lunare de asigurări de sănătate.

De asemenea în motivarea recursului

în anulare se arată că Legea 92/1992, nu putea prevedea obligația de

contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru magistrați,

deoarece Legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în 1997 și a

intrat în vigoare în 1998.

Legea asigurărilor sociale de

sănătate are în temeiul art. 4 o aplicare generală pentru toate categoriile de

cetățeni români, străini și apatrizi care își au domiciliul sau reședința în

România.

În art. 9 din lege, sunt

nominalizate categoriile de persoane care au calitatea de asigurați fără plata

contribuției pentru asigurări sociale de sănătate. În categoria persoanelor

exceptate de la plata contribuției pentru asigurări sociale de sănătate nu sunt

nominalizați magistrații și personalul de specialitate, tocmai pentru că,

intenția legiuitorului a fost aceea de a nu-i excepta de la plata contribuției

de asigurări sociale de sănătate.

Sunt de asemenea exceptate de la

plata contribuției de asigurări sociale de sănătate, în temeiul art. 6 din lege

persoanele a căror situație este reglementată prin legi speciale, Decretul-lege

118/1990, Legea 44/1992 și Legea 42/1990 și care nu realizează alte venituri

decât cele provenite din drepturile bănești acordate de aceste legi.

Per a contrario

, în situația în care aceste persoane

realizează și alte venituri, urmează să beneficieze de calitatea de asigurat,

numai dacă plătesc contribuția prevăzută de Legea 145/1997.

Din tăcerea legiuitorului, care nu a

prevăzut printre categoriile exceptate prin legi speciale și pe magistrați, se

deduce că intenția acesteia a fost aceea ca magistrații să nu fie exceptați de

plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.

Recursul în anulare este întemeiat

pentru următoarele considerente.

În temeiul art. 99 din Legea 92/1992

modificată prin Legea 142 din 1997, magistrații în activitate sau pensionarii,

precum și soțul, soția și copii aflați în întreținerea acestora, beneficiază în

mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze. S-a prevăzut ca prin

hotărâre de guvern urmează a se stabili condițiile de acordare în mod gratuit a

asistenței medicale, medicamentelor și protezelor.

Legea asigurărilor sociale de

sănătate nr. 145 adoptată în 1997 care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1998 a

prevăzut la art. 4 obligativitatea asigurării pentru cetățenii români cu

domiciliul în țară, pentru cetățenii străini și apatrizi care își au reședința

în România, prin plata unei contribuții lunare la fondul pentru asigurările

sociale de sănătate, în cotă de 7% aplicată asupra venitului brut.

În art. 6 din același act normativ

sunt enumerate categoriile de persoane care beneficiază de asigurări de

sănătate, fără plata unei contribuții.

Magistrații și personalul auxiliar

de specialitate nu fac parte din categoriile de persoane ce beneficiază de

facilitățile precizate de art. 6 din Legea nr. 145/1997 și nici din categoriile

de persoane asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuției

pentru asigurările sociale de sănătate prevăzute de art. 55 din Legea 145/1997.

Pe baza Legii 145/1997 și ale Legii

142/1997 de modificare a art. 99 din Legea 92/1992 care a statuat că prin

hotărâre de guvern urmează a se stabili condițiile acordării gratuite a

asistenței medicale, medicamentelor și protezelor s-a emis H.G. 409 din 2 iulie

1998 care în art. 5 a prevăzut că în termen de 30 zile de la publicarea H.G.

Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

urmează să emită norme comune pentru aplicarea prevederilor Hotărârii 409/1998

privind condițiile de acordare gratuită a asistenței medicale, medicamentelor

și protezelor pentru magistrați, personalul auxiliar de specialitate și membrii

de familie ai acestora.

La punctul 6/I din Normele comune

nr. 318/FB/64/807/C/1999 din 26 mai 1999 emise în aplicarea H.G. 409/1998 se

prevede că soții sau soțiile magistraților și ale personalului auxiliar de

specialitate, în activitate sau pensionari, beneficiază de gratuitățile

prevăzute de art. 1 din H.G. 409/1998, dacă fac dovada că plătesc contribuția

anuală de asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care,

potrivit legii, sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurări de

sănătate.

Printr-o interpretare sistematică a

tuturor dispozițiunilor cuprinse în actele normative menționate, în ordinea lor

cronologică, rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au

dreptul la existență medicală gratuită, doar dacă fac dovada că li se fac

rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Mai mult, în speță, reclamantul a

încheiat contract cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. în temeiul căruia, în conformitate cu

art. 4 din Legea 145/1997, angajatorul, în ceea ce privește pe asigurat, are

obligația de a vira contribuția de asigurări de sănătate prevăzută de lege.

În considerarea celor arătat e mai

sus, criticile formulate în recursul în anulare declarat de Procurorul General

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt întemeiate,

hotărârile pronunțate în cauză fiind vădit netemeinice și esențial nelegale.

Ca urmare în temeiul art. 314 C.

proc. civ. recursul în anulare urmează a fi admis.

Prin casarea deciziei civile 705 din

22 aprilie 2003 a Curții de Apel Cluj și a sentinței civile 837 din 11

octombrie 2002 a Tribunalul Maramureș, urmează ca pe fond acțiunea formulată de

K.O. să fie respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Casează decizia nr. 705 din 22

aprilie 2003 a Curții de Apel Cluj și sentința civilă nr. 837 din 11 octombrie

2002 a Tribunalului Maramureș, și pe fond, respinge acțiunea formulată de

reclamantul K.O., ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2004.