ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3579/2003

La apelul nominal s-a

prezentat intimatul pârât Ministerul Justiției, prin consilier juridic M.A.,

lipsind intimații reclamanți M.V., F.V., P.Z., P.M., G.M., P.A., G.E., C.M.,

C.R., P.V., P.I.și R.V..

Procedura completă.

Neformulându-se cereri

prealabile, instanța constată că pricina este în stare de judecată.

Reprezentanta

Ministerului Public susține recursul în anulare.

Consilier juridic

M.A., pentru intimatul-pârât Ministerul Justiției, solicită admiterea

recursului în anulare.

C U R T E A

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 25.04.2002 sub nr.3051

pe rolul Tribunalului Maramureș, reclamanții: M.V., F.V., P.Z., P.M., G.M.,

P.A., G.E., C.M., C.R., P.V., P.I.și R.V. toți cu domiciliul ales în Târgu Lăpuș

str.Liviu Rebreanu nr.77, au chemat în judecată Ministerul Justiției și

Tribunalul Maramureș, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâții

să fie obligați să le restituie sumele încasate prin reținerea nelegală a

procentului de 7% din salariu fiecărui reclamant, cu titlu de contribuție la

fondul de asigurări sociale de sănătate, pe perioada 1 ianuarie 2000 – 30

martie 2001, aplicarea coeficientului de inflație, la data executării

hotărârii.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au arătat în esență că prin Legea nr.92/1992 privind organizarea

judecătorească și H.G. nr.409/1998 s-a instituit gratuitatea asistenței

medicale pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate, precum și

pentru familiile acestora.

Se mai arată că aceste

prevederi au caracter special și ele derogă de la prevederile Legii 145/1999

privind asistența medicală, lege care are un caracter general.

Ministerul Justiției a

formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii deoarece

reclamanții au dreptul la asistență medicală gratuită, dacă fac dovada

reținerii în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate a primelor de

asigurare.

Tribunalul Maramureș a

formulat întâmpinare invocând lipsa calității procesuale pasive, și o cerere de

chemare în garanție a Casei de Asigurări O.P.S.N.A.J. București, solicitând

instanței ca în ipoteza în care va fi admisă acțiunea principală să se admită

și cererea de chemare în garanție la restituirea sumelor reținute de la

reclamanți și virarea lunar cu titlu de contribuție pentru asigurările sociale.

Tribunalul Maramureș, prin

sentința civilă nr.525 din 31.05.2002 a admis acțiunea, a constatat că în

perioada 1 ianuarie 2000 – 30 martie 2001, a fost calculat și reținut, în mod

nelegal un procent de 7% din drepturile salariale ale reclamanților

reprezentând contribuția la asigurările sociale de sănătate și a obligat

Ministerul Justiției să restituie fiecărui reclamant sumele de bani

reprezentând drepturile salariale anterior menționate; a respins excepția

lipsei calității procesuale pasive și a disjuns cererea de chemare în garanție

a Casei de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și

Autorității Judecătorești.

Pentru a hotărî astfel

instanța de fond a reținut că în perioada          1 ianuarie 2000 – 30 martie

2001 prin Legea nr.92/1992 și O.G. nr.409/1998 s-a instituit gratuitatea

asigurărilor medicale pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate,

dispoziții legale care se coroborează cu prevederile Legii nr.145/1999.

Se mai reține că abia la

data de 20 martie 2001 prin Legea nr.118/2001 aceste prevederi au fost

modificate, dar acest act normativ este ulterior datei de 1.03.2001.

Curtea de Apel Cluj, prin

decizia civilă nr.1619 din 23.07.2002 a respins ca nefondat recursul declarat

de către Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr.388 din 19.04.2002

pronunțată de Tribunalul Maramureș.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de recurs a reținut că gratuitatea asistenței medicale a categoriei de

persoane din care fac parte reclamanții nu poate fi interpretată, până la

modificarea art.99 din Legea nr.92/1991 prin Legea nr.118/2001, decât prin

scutirea de plată a contribuției la fondul de asigurare sociale de sănătate,

astfel că, pretențiile reclamanților sunt justificate.

În conformitate cu

prevederile art.27 lit.f din Legea nr.92/1991 și art.330 pct.2 C.proc.civ.,

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a

declarat recurs în anulare împotriva sentinței civile nr.525/31.05.2002 a

Tribunalului Maramureș și a deciziei nr.1619/23.07.2002 a Curții de Apel Cluj,

considerând că hotărârile criticate au fost pronunțate cu încălcarea esențială

a legii, lucru ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

În acest sens se arată că

în conformitate cu art.99 din Legea nr.92/1992 magistrații beneficiază în mod

gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, iar condițiile în care

acestea se acordă au fost stabilite prin H.G. nr.409/1998 precum și Normele

emise pentru aplicarea acestei hotărâri în sensul că acordarea gratuităților se

face în condițiile prevăzute de Legea nr.145/1997.

De asemenea, se susține că

printr-o interpretare sistemică a tuturor actelor normative menționate, în

ordinea lor cronologică, rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate

au dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac

rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Se mai invocă și faptul că

în Legea nr.145/1997 se prevede obligativitatea asigurării pentru toți cetățenii

români cu domiciliul în țară, pentru cetățenii străini și apatrizi care au

reședința în România și totodată obligația acestora de a plăti contribuția

lunară; cei exceptați de la plata contribuției fiind nominalizați în mod expres

în mai multe texte de lege, iar în aceste categorii de persoane nu figurează

magistrații și personalul auxiliar de specialitate.

Se concluzionează în

recursul în anulare că prin tăcerea legiuitorului, care nu a prevăzut în

categoriile exceptate și pe magistrați, se deduce intenția ca aceștia să nu fie

scutiți de plata contribuției pentru fondul de asigurări sociale de sănătate.

Ca urmare, se apreciază că

prin hotărârile criticate, instanțele au interpretat și au aplicat greșit

actele normative în vigoare când au apreciat că magistrații nu trebuie să

plătească contribuția lunară, iar această încălcare esențială a legii a

determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

În consecință, pentru

aceste motive s-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea

hotărârilor criticate și pe fond respingerea acțiunii reclamanților ca

nelegală.

Recursul în anulare este

fondat.

Este de reținut faptul că

atât în considerentele hotărârilor criticate cât și în motivele formulate în

recursul în anulare sunt invocate aceleași prevederi legale, însă interpretarea

lor fiind total diferită.

Astfel, printr-o

interpretare sistemică a tuturor dispozițiilor cuprinse în actele normative

care vor fi analizate urmează a se reține următoarele.

Este de necontestat că în

conformitate cu prevederile art.99 și art.141 din Legea nr.92/1992 republicată

la data de 30 septembrie 1997, magistrații și personalul auxiliar de

specialitate beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și

proteze.

Condițiile de acordare a

acestora se stabilesc însă prin hotărâre a guvernului, se precizează în

alineatul al doilea al art.99.

În acest sens Guvernul a

emis la data de 20.07.1998, Hotărârea nr.409 care, în art.1, arată fără echivoc

că de aceste gratuități se beneficiază în condițiile legii asigurărilor sociale

de sănătate nr.145/1997 – intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998 – același lucru

este prevăzut și în Normele comune nr.318/F.B. – 64 – 807/C din 26.05.1999

emise de Ministerul Justiției, Curtea Supremă de Justiție pentru aplicarea H.G.

nr.409/1998.

În consecință, trebuie

avute în vedere aceste acte normative care arată fără echivoc că beneficiul

gratuităților prevăzut de art.99 și art.141 din Legea nr.92/1992 se face în

condițiile Legii nr.145/1997 care prevede în art.4 obligativitatea asigurării

pentru toți cetățenii români cu domiciliul în țară iar în aliniatul al doilea

arată în mod imperativ că „asigurații vor plăti o contribuție lunară pentru

asigurările sociale de sănătate”.

În articolele 6 și 55 din

aceeași lege sunt arătate categoriile de persoane care beneficiază de asigurare

fără plata contribuției și cele care sunt scutite de această plată.

Cu alte cuvinte, din

interpretarea acestor prevederi legale rezultă că legiuitorul a arătat în mod

explicit care este voința sa – anume ca beneficiile gratuităților pentru

magistrați și personalul auxiliar de specialitate „să se facă în condițiile

Legii nr.145/1997”.

Dacă legiuitorul ar fi

dorit ca cei prevăzuți în art.99 și 141 din Legea nr.92/1992 să aibe calitatea

de asigurați, fără plata contribuției sau să fie scutiți de ea, nu ar fi făcut

trimitere la „condițiile Legii nr.145/1997” și ar fi menționat-o expres,

incluzându-i în categoriile prevăzute de art.6 sau art.55 din aceeași lege.

Legiuitorul nu a dorit

acest lucru pentru că în categoria exceptaților au fost cuprinse persoanele

care nu au venituri sau nu pot dobândi venituri într-o anumită perioadă.

Prin urmare, instanțele

care au reținut în hotărârile criticate în recursul în anulare că sintagma „în

condițiile legii nr.145/1997” a fost necesară pentru a atesta existența și

raportul între legea specială nr.92/1992 și legea generală nr.145/1997, au

interpretat și au aplicat greșit actele normative mai sus enunțate, încălcând

esențial legea lucru ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Distinct de cele invederate

mai sus urmează a se reține și faptul că anterior soluționării irevocabile a

cauzei, prin legea nr.118/30.03.2001 pentru aprobarea O.U.G. nr.179 din

11.XI.1999 privind modificarea și completarea Legii nr.92/1992, aliniatul 1 al

articolului 99 a căpătat următorul cuprins „magistrații  în activitate sau

pensionarii, precum și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea

acestora beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și

proteze, în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata

contribuției de asigurări sociale de sănătate” ceea ce demonstrează în plus că

voința legiuitorului a fost construită în sensul că gratuitățile să se acorde

cu condiția plății contribuției lunare pentru asigurări sociale de sănătate.

Așa fiind, față de

considerentele mai sus arătate, văzând și dispozițiile art.314 cod procedură

civilă, urmează a se admite recursul în anulare, a se casa hotărârile

criticate, iar pe fond, a se respinge acțiunea reclamanților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare

declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție împotriva deciziei nr.1619 din 23 iulie 2002 a Curții de Apel Cluj –

Secția civilă și a sentinței civile nr.525 din 31 mai 2002 a Tribunalului

Maramureș, pe care le casează și, pe fond, respinge acțiunea formulată de

reclamanți.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi

23 septembrie 2003.