ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5205/2004

Asupra recursului în anulare de față.

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele.

Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ.,

recurs în anulare sentința civilă nr. 1710 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului

Covasna și decizia civilă nr. 587 din 8 mai 2003 a Curții de Apel Brașov

susținând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a

determinat o soluționare greșită a cauzei de fond.

S-a arătat că nelegal instanțele au considerat

că magistrații fac parte din categoriile de persoane care sunt asigurate prin

efectul legii, cu scutire de plata contribuției pentru asigurările sociale de

sănătate.

Recursul în anulare urmează să fie admis ca

fondat pentru următoarele considerente.

Tribunalul Covasna prin sentința

civilă nr. 1710 din 20 decembrie 2002, definitivă prin decizia civilă nr. 587

din 8 mai 2003 a Curții de Apel Brașov a admis acțiunea formulată de reclamanta

P.C. și a obligat Ministerul Justiției și Tribunalul Covasna să-i restituie

sumele reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate în

procent de 7%, raportat la salariul lunar reactualizate. A fost admisă cererea

de chemare în garanție formulată de pârâți și a fost obligată chemata în

garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. să-i achite sumele la plata cărora au fost

obligați către reclamantă.

Instanțele au reținut în esență că,

în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992

magistrații în activitate sau pensionarii, precum soțul sau soția și copiii

aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în mod gratuit, de asistență

medicală și medicamente astfel că legea nu condiționează acordarea asistenței

medicale gratuite de plata unei contribuții de asigurări sociale de sănătate.

Instanțele au considerat nelegal că

aplicarea prevederilor art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 exclude

aplicarea dispozițiilor Legii nr. 145/1997.

Astfel, în conformitate cu art. 1

alin. (2) din Legea nr. 145/1997 asigurările sociale de sănătate sunt

obligatorii și funcționează descentralizat, pe baza principiului solidarității

și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor; art. 4 din același

act normativ prevede că cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii care

au reședințe în România, sunt supuși în mod obligatoriu asigurării.

Art. 6 și art. 55 din Legea nr. 145/1997

enumeră, limitativ, categoriile de persoane care beneficiază de asigurări de

sănătate sau sunt asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata

contribuției pentru asigurările sociale de sănătate.

Cum magistrații nu sunt incluși în

categoriile de persoane exceptate de la plata contribuțiilor de asigurări

sociale de sănătate, Curtea va admite recursul în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Casează decizia civilă nr. 587/R din 8 mai 2003 a Curții de

Apel Brașov, precum și sentința civilă nr. 1710 din 20 decembrie 2002, a

Tribunalului Covasna și respinge, ca nefondată acțiunea reclamantei P.C.

Respinge cererea de chemare în garanție a C.N.A.S. formulată

de pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 septembrie 2004.