ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4634/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Procurorul General al Parchetului de

pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C.

proc. civ., recurs în anulare împotriva sentinței civile nr. 1609 din 20

decembrie 2002 a Tribunalului Covasna și a deciziei civile nr. 449 din 27

martie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, susținând că au fost

pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare

greșită a cauzei pe fond.

S-a arătat că nelegal instanțele au considerat

că magistrații fac parte din categoriile de persoane care sunt asigurate prin

efectul legii, cu scutire de plata contribuției pentru asigurările sociale de

sănătate.

Recursul în anulare urmează să fie admis ca

fondat pentru următoarele considerente:

Tribunalul Covasna prin sentința civilă nr. 1609

din 20 decembrie 2002, definitivă prin decizia civilă nr. 449 din 27 martie

2003 a Curții de Apel Brașov, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.I. și

a obligat Ministerul Justiției și Tribunalul Covasna să restituie sumele

reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate în procent de

7 %, raportat la salariul lunar reactualizate. A fost admisă cererea de chemare

în garanție formulată de pârâți și a fost obligată chemata în garanție C.A.S.A.

O.P.S.N.A.J. să-i achite sumele la plata cărora au fost obligați, către

reclamant.

Instanțele au reținut în esență că, în

conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 magistrații,

în activitate sau pensionari, precum și soțul sau soția și copiii aflați în

întreținerea acestora, beneficiază, în mod gratuit, de asistență medicală și

medicamente, astfel că legea nu condiționează acordarea asistenței medicale

gratuite de plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate.

Instanțele au considerat că aplicarea

prevederilor art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 exclude aplicarea

dispozițiilor Legii nr. 145/1997.

Astfel, în conformitate cu art. 1 alin. (2) din

Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și

funcționează descentralizat pe baza principiului solidarității și

subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor; art. 4 din aceleași act

normativ prevede că cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii care au

reședințe în România, sunt supuși în mod obligatoriu asigurării.

Art. 6 și art. 55 din Legea nr. 145/1997

enumeră, limitativ, categoriile de persoane care beneficiază de asigurări de

sănătate sau sunt asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata

contribuției pentru asigurările sociale de sănătate.

Cum magistrații nu sunt incluși în categoriile

de persoane exceptate de la plata contribuțiilor de asigurări sociale de

sănătate, Curtea va admite recursul în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Casează decizia nr. 449/R din 27 martie 2003 a

Curții de Apel Brașov, secția civilă, precum și sentința civilă nr. 1609 din 20

decembrie 2002 a Tribunalului Covasna și respinge acțiunea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2004.