ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4173/2004

Asupra recursului

în anulare

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1539 din 20

decembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Covasna s-a admis acțiunea civilă

formulată de reclamanta O.G.I. împotriva pârâților Tribunalul Covasna,

Ministerul Justiției, precum și cererea de chemare în garanție formulată de

Ministerul Justiției împotriva C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Au fost obligați pârâții și chematul

în garanție să plătească reclamantei suma de 3.260.629 lei cu titlu de plată

nedatorată pe perioada 1 ianuarie 2000 – 29 martie 2001 cu dobânda legală

solicitată conform O.G. nr. 9/2000 de la data reținerii lunare a cotei de 7%

din salariu și până la plata sumei datorate.

S-a respins cererea de chemare în

garanție formulată de pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. București împotriva C.N.A.S. București

precum și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul

Justiției și de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. București.

Instanța de fond a reținut în esență

că potrivit art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 anterior modificării lui

prin Legea nr. 118 din 29 martie 2001, magistrații în activitate sau

pensionari, personalul auxiliar de specialitate, soțul sau soția și copiii

aflați în întreținerea acestora, beneficiau în mod gratuit de asistență

medicală, medicamente și proteze întrucât legea nu condiționa acordarea

asistenței medicale gratuite de plata unor contribuții de asigurări sociale de

sănătate iar modificarea intervenită în materie, prin inserarea acestei

condiții se referă la perioada ulterioară celei pentru care s-au acordat

drepturile bănești respective.

Curtea de Apel Brașov, secția civilă,

prin decizia civilă nr. 405/R din 25 martie 2003 a respins ca nefondate

recursurile declarate de Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. București

împotriva sentinței nr. 1539 din 20 decembrie 2002 pronunțată de Tribunalul

Covasna.

Împotriva hotărârilor judecătorești

menționate a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție considerând că au fost date cu

încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat soluționarea greșită a

cauzei pe fond.

În drept sunt invocate prevederile

art. 330 pct. 2 C. proc. civ.

Se susține în motivarea recursului

în anulare că magistrații în activitate sau pensionarii, precum și soțul, soția

și copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiază în mod gratuit de

asistență medicală și medicamente, conform art. 99 din Legea nr. 92/1992 dacă

fac dovada că plătesc contribuția lunară de asigurări de sănătate sau fac parte

din categoriile de persoane care potrivit legii sunt scutite de plata

contribuției lunare de asigurări de sănătate. Aceste concluzii rezultă din

interpretarea dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 92/1992 coroborate cu

prevederile H.G. nr. 109/1998 (art. 5) și Normele comune nr. 318/199 emise în

aplicarea H.G. (p.6/I) și prevederile Legii nr. 145/1997 [art. 1 alin. (2) și

art. 6, art. 52 și art. 55].

Așadar persoanele menționate în

Legea nr. 92/1992 pentru a beneficia de gratuitate în asistență medicală

trebuie să plătească contribuția lunară de asigurări de sănătate, iar soluțiile

de restituire a plăților făcute sunt greșite.

Se solicită admiterea recursului în

anulare, casarea hotărârilor criticate și pe fond respingerea acțiunii.

La termenul de judecată din 2 iunie

2004, stabilit pentru judecarea recursului în anulare, instanța a ridicat din

oficiu excepția compunerii greșite a completului de judecată la instanța de

fond, cauza fiind soluționată la 20 decembrie 2002 de un singur judecător, deși

completul trebuia alcătuit din doi judecători asistați de doi magistrați

consultanți.

Potrivit art. 17 alin. (1) din Legea

nr. 92/1992 așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 20 din 20 februarie 2002

cauzele privind conflictele de muncă se judecă în primă instanță de către

complete formate din doi judecători asistați de doi magistrați asistenți care

participă la deliberare cu vot consultativ.

Hotărârea pronunțată de instanța de

fond în compunerea completului de judecată cu un singur judecător, cu

încălcarea normelor imperative privind alcătuirea instanței, este lovită de

nulitate absolută, pentru nesocotirea regulilor de desfășurare a procesului

civil, încadrându-se în „neobservarea formelor legale la care face referire

art. 105 alin. (2) C. proc. civ. prin care se înțeleg nu numai cerințele

privitoare la forma exterioară a actelor de procedură, ci toate cerințele

pentru desfășurarea procesului civil.

În consecință, pentru acest motiv

care face inutilă examinarea criticilor formulate în recursul în anulare se va

admite recursul, se vor casa hotărârile pronunțate și se va trimite cauza la

Tribunalul Covasna în vederea rejudecării cu respectarea prevederilor legale

imperative privind compunerea instanței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva deciziei nr. 405 din 25 martie 2003 a Curții de Apel Brașov,

secția civilă, și sentinței civile nr. 1593 din 20 decembrie 2002 a

Tribunalului Covasna.

Casează hotărârile atacate și

trimite cauza la Tribunalul Covasna pentru rejudecare.

Respinge cererea de suspendare a

executării ca rămasă fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2004.