ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4173/2004

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1539 din 20 decembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Covasna s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta O.G.I. împotriva pârâților Tribunalul Covasna, Ministerul Justiției, precum și cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Justiției împotriva C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. Au fost obligați pârâții și chematul în garanție să plătească reclamantei suma de 3.260.629 lei cu titlu de plată nedatorată pe perioada 1 ianuarie 2000 – 29 martie 2001 cu dobânda legală solicitată conform O.G. nr. 9/2000 de la data reținerii lunare a cotei de 7% din salariu și până la plata sumei datorate.

S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. București împotriva C.N.A.S. București precum și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Justiției și de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. București. Instanța de fond a reținut în esență că potrivit art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 anterior modificării lui prin Legea nr. 118 din 29 martie 2001, magistrații în activitate sau pensionari, personalul auxiliar de specialitate, soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiau în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze întrucât legea nu condiționa acordarea asistenței medicale gratuite de plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate iar modificarea intervenită în materie, prin inserarea acestei condiții se referă la perioada ulterioară celei pentru care s-au acordat drepturile bănești respective.

Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin decizia civilă nr. 405/R din 25 martie 2003 a respins ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. București împotriva sentinței nr. 1539 din 20 decembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Covasna. Împotriva hotărârilor judecătorești menționate a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție considerând că au fost date cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat soluționarea greșită a cauzei pe fond. În drept sunt invocate prevederile art. 330 pct. 2 C. proc. civ.

Se susține în motivarea recursului în anulare că magistrații în activitate sau pensionarii, precum și soțul, soția și copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiază în mod gratuit de asistență medicală și medicamente, conform art. 99 din Legea nr. 92/1992 dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară de asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care potrivit legii sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate. Aceste concluzii rezultă din interpretarea dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 92/1992 coroborate cu prevederile H.G. nr. 109/1998 (art. 5) și Normele comune nr. 318/199 emise în aplicarea H.G. (p.6/I) și prevederile Legii nr. 145/1997 [art. 1 alin. (2) și art. 6, art. 52 și art. 55]. Așadar persoanele menționate în Legea nr. 92/1992 pentru a beneficia de gratuitate în asistență medicală trebuie să plătească contribuția lunară de asigurări de sănătate, iar soluțiile de restituire a plăților făcute sunt greșite.

Se solicită admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor criticate și pe fond respingerea acțiunii. La termenul de judecată din 2 iunie 2004, stabilit pentru judecarea recursului în anulare, instanța a ridicat din oficiu excepția compunerii greșite a completului de judecată la instanța de fond, cauza fiind soluționată la 20 decembrie 2002 de un singur judecător, deși completul trebuia alcătuit din doi judecători asistați de doi magistrați consultanți. Potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 20 din 20 februarie 2002 cauzele privind conflictele de muncă se judecă în primă instanță de către complete formate din doi judecători asistați de doi magistrați asistenți care participă la deliberare cu vot consultativ.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond în compunerea completului de judecată cu un singur judecător, cu încălcarea normelor imperative privind alcătuirea instanței, este lovită de nulitate absolută, pentru nesocotirea regulilor de desfășurare a procesului civil, încadrându-se în „neobservarea formelor legale la care face referire art. 105 alin. (2) C. proc. civ. prin care se înțeleg nu numai cerințele privitoare la forma exterioară a actelor de procedură, ci toate cerințele pentru desfășurarea procesului civil. În consecință, pentru acest motiv care face inutilă examinarea criticilor formulate în recursul în anulare se va admite recursul, se vor casa hotărârile pronunțate și se va trimite cauza la Tribunalul Covasna în vederea rejudecării cu respectarea prevederilor legale imperative privind compunerea instanței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei nr. 405 din 25 martie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, și sentinței civile nr. 1593 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Covasna. Casează hotărârile atacate și trimite cauza la Tribunalul Covasna pentru rejudecare. Respinge cererea de suspendare a executării ca rămasă fără obiect. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2004.