ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3515/2004

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Harghita sub nr. 2656 din 3 iulie 2002, reclamanta C.A. domiciliată în Miercurea Ciuc, salariată în funcția de agent procedural la Tribunalul Harghita, a chemat în judecată această din urmă instanță în calitate de ordonator secundar de credite precum și Ministerul Justiției, pentru a fi obligate să-i restituie sumele reținute nedatorat din veniturile salariale brute în perioada anterioară datei de 29 martie 2001, cu titlu de contribuție în procent de 7% la asigurările sociale de sănătate în cuantum de 2.033.801 lei cu dobânda legală calculată conform O.G.

nr. 9/2000. Reclamanta a susținut în esență că în temeiul dispozițiilor art. 99 alin. (1) și art. 144 alin. (2) din Legea nr. 92/1992 pentru organizare judecătorească, făcând parte din categoria profesională exceptată de la plata contribuției de asigurări sociale, respectiv a personalului auxiliar de specialitate din instanțele judecătorești, beneficia de asistență medicală gratuită, așa încât sumele reținute cu acest titlu până la intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2001 i-au fost reținute fără justificare legală. Prin întâmpinare Ministerul Justiției a cerut să se dispună respingerea acțiunii, arătând că în conformitate cu principiile consacrate prin Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate, vizând obligativitatea, solidaritatea și subsidiaritatea pe care se întemeiază constituirea fondului de asigurări sociale de sănătate, cît și a dispozițiilor art. 6/1 din Normele de aplicare a H.G.

nr. 409/1998, magistrații și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești aveau dreptul la asistență medicală gratuită numai în condițiile plății primelor de asigurare. Totodată, Ministerul Justiției, a cerut chemarea în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. căreia i-a virat sumele reținute, cerând ca în cazul admiterii acțiunii, să se dispună obligarea acesteia la restituire. Tribunalul Harghita prin sentința civilă nr. 967 din 14 august 2002 a admis acțiunea și cererea de chemare în garanție, obligând pe chemata în garanție să restituie reclamantei suma de 2.033.801 lei și să-i plătească dobânda legală la această sumă, calculată conform O.G. nr. 9/2000 cu începere de la data reținerilor, până la plata integrală a datoriei.

Hotărârea instanței de fond a fost confirmată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, care prin decizia nr. 906 R din 8 noiembrie 2002 a respins ca nefondate recursurile declarate de pârâta Ministerul Justiției și de chemata în garanție O.P.S.N.A.J. Pentru a hotărî astfel, instanțele au considerat în esență că până la intrarea în vigoare a Legii nr. 118 din 29 martie 2001, care prevede explicit obligativitatea plății contribuției de asigurări sociale de sănătate, magistrații și personalul auxiliar din instanțele judecătorești precum și pensionarii din sistem împreună cu soțul, soția și copiii aflați în întreținerea acestora, au beneficiat gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, în temeiul prevederilor art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 fără plata vreunei contribuții la constituirea fondului de asigurări sociale.

În temeiul dispozițiilor art. 330 pct. 2 C. proc. civ., la 28 iulie 2003, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat împotriva celor două hotărâri pronunțate în cauză, recursul în anulare de față. Invocându-se încălcarea esențială a legii cu consecința soluționării greșite a fondului litigiului, prin recursul în anulare s-a arătat că instanțele au nesocotit prevederile Legii nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate, care reglementează expres care sunt persoanele scutite de plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate, cât și cele cuprinse în „Normele Comune” nr. 318 TB/64/807 C din 26 mai 1999 emise de Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție în aplicarea H.G.

nr. 409/1998 privind condițiile de acordare a asistenței medicale gratuite pentru magistrați, personalul auxiliar de specialitate și membrii de familie ai acestora. Recursul în anulare este fondat. În conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997 în vigoare la data litigiului, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat pe baza principiului solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor. Potrivit art. 4 alin. (2) din lege, toate persoanele supuse asigurării, respectiv cetățenii români cu domiciliul în țară precum și cetățenii străini ori apatrizii care au reședința în România, sunt obligate să plătească lunar o contribuție pentru asigurările sociale de sănătate, în cuantumul arătat în art. 52, anume de 7% din venitul brut.

De la normele legale cu aplicabilitate generală mai sus menționate, prin dispozițiile art. 6 și art. 55 din Legea nr. 145/1997 au fost explicit și limitativ exceptate persoanele care beneficiază de asigurări de sănătate fără plata contribuției, precum și cele scutite temporar de plata contribuției, printre acestea, nefiind prevăzute cele încadrate în calitate de magistrați sau personal auxiliar de specialitate în cadrul autorității judecătorești. Dealtfel nici în conformitate cu cele convenite cu putere de lege între Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție prin „Normele Comune” nr. 318/1999 emise în aplicarea H.G.

nr. 409/1998 privind condițiile de acordare a asistenței medicale prevăzute în art. 99 din Legea nr. 92/1992 modificată prin Legea nr. 142/1997, magistrații în funcție sau pensionarii și membrii familiilor acestora nu au fost scutiți de la plata contribuției lunare bănești pentru asigurările sociale de sănătate, consacrându-se dimpotrivă condiția acordării gratuităților de dovada plății primei lunare de 7% din venitul brut. Așa fiind acțiunea pentru restituirea sumelor legal datorate de reclamantă nu este întemeiată și întrucât a fost greșit admisă, recursul în anulare se va admite cu consecința casării hotărârilor pronunțate și a respingerii cererii principale cât și a celei de chemare în garanție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 906/R din 8 noiembrie 2002 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă. Casează decizia, sentința civilă nr. 967 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita și respinge acțiunea formulată de reclamanta C.A. precum și cererea de chemare în garanție promovată de pârâtul Ministerul Justiției. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2004.