ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1208/2004

Asupra recursului în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Tribunalul Harghita – Miercurea Ciuc sub nr. 2659 din

3 iulie 2002 reclamanta A.M.I. având calitatea de salariat la Judecătoria

Miercurea Ciuc a chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Harghita în calitate

de ordonator secundar de credite și Ministerul Justiției ca și ordonator

principal, pentru a fi obligați împreună prin hotărâre judecătorească, să-i

restituie sumele de bani reținute nedatorat din salariu lunar, în perioada

anterioară datei de 29 martie 2001 în procent de 7% cu titlu de contribuție la

fondul de asigurări sociale de sănătate, calculate prin aplicarea dobânzii

legale și a coeficientului de inflație până la data executării integrale.

În susținerea acțiunii au fost invocate dispozițiile

art. 99 alin. (1) și art. 141 alin. (2) din Legea nr. 92/1992 pentru

organizarea judecătorească, precum și Normele comune ale Ministerului

Justiției, Curții Supreme de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă

de Justiție potrivit cărora magistrații și personalul auxiliar de specialitate

ar beneficia în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze.

Prin întâmpinarea din 15 iulie 2002 Ministerul

Justiției a cerut respingerea acțiunii, arătând ca potrivit art. 1 din Legea nr.

145/1997 cu modificările ulterioare asigurările sociale de sănătate sunt

obligatorii și funcționează descentralizat pe baza principiului solidarității

și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor, de la plata

contribuției legal stabilite fiind exceptate exclusiv categoriile de persoane

expres prevăzute în art. 6 din actul normativ menționat, în care însă nu sunt

prevăzuți magistrații și personalul auxiliar de specialitate din cadrul

instanțelor judecătorești.

Prin cererea înregistrată la aceeași dată Ministerul

Justiției a chemat în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., solicitând în situația

admiterii acțiunii principale, obligarea acesteia la restituirea sumelor de

bani reținute de la reclamantă și virate cu titlu de contribuție pentru

asigurările sociale de sănătate.

Soluționând cauza în primă instanță prin sentința

civilă nr. 970 din 14 august 2002 Tribunalul Harghita a admis acțiunea

principală și cererea de chemare în garanție și a obligat pe pârâta OPSNAJ să

restituie reclamantei în locul pârâților principali, suma de 5.135.717 lei

reținută în procent de 7% din salariul lunar, cu titlu de contribuție pentru

asigurările sociale de sănătate în perioada cuprinsă între ianuarie 2000 și

martie 2001 cu aplicarea dobânzii legale calculate conform O.G. nr. 9/2000.

Totodată au fost respinse excepțiile pârâților

privind lipsa calității procesuale pasive.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a socotit că

potrivit prevederilor art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 pentru perioada

în care au fost reținute sumele pretinse, magistrații în activitate sau pensionari,

precum și soțul, soția și copii aflați în întreținerea acestora ca și

personalul auxiliar de specialitate, trebuiau să beneficieze în mod gratuit de

asistență medicală, medicamente și proteze, necondiționat de plata vreunei

contribuții la fondul de asigurări sociale de sănătate.

Hotărârea instanței de fond a fost menținută prin

decizia 889 R din 8 noiembrie 2002 a Curții de Apel Târgu-Mureș ca urmare a

respingerii recursurilor declarate de Ministerul Justiției și chemata în

garanție OPSNAJ.

La 30 iulie 2003 Procurorul General al Parchetului de

pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a atacat hotărârile pronunțate în cauză cu

recursul în anulare de față, invocând în temeiul dispozițiilor art. 330 pct. 2 C.

proc. civ., încălcarea esențială a legii cu consecința soluționării greșite a

fondului litigiului.

Procurorul General a susținut în esență că potrivit

art. 4 din Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, ulterioară

Legii nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, obligația de a contribui

la asigurările sociale de sănătate revine tuturor cetățenilor români, precum și

celor străini și apatrizilor cu reședința în România cu excepția persoanelor

strict prevăzute în art. 6, în care nu sunt incluși magistrații și personalul

de specialitate din cadrul instituțiilor puterii judecătorești.

În același sens au fost invocate dispozițiile Legii

nr. 67/1995 privind ajutorul social, cât și pct. 6/I din Normele comune nr.

318/FB/64 807/C/din 26 mai 1999 emise în aplicarea H.G. nr. 409/1988 în care se

arată explicit că de beneficiul gratuității profită cei care fac dovada plății

contribuției de asigurări de sănătate sau care fac parte din categoria

persoanelor scutite de această obligație.

Recursul se dovedește fondat.

În conformitate cu prevederile art. 1

alin. (2) din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt

obligatorii și funcționează descentralizat, pe baza principiului solidarității

și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 145/1997,

ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998 sunt supuși în mod

obligatoriu asigurării cetățenii români cu domiciliul în țară, cetățenii

străini și apatrizii care au reședința în România, alin. (2) al articolului

citat prevăzând obligativitatea ca asigurații să plătească lunar o contribuție

pentru asigurări de sănătate.

Art.6 din același act normativ

enumeră categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate, fără

plata contribuției, și anume: copiii și tinerii până la vârsta de 26 de ani, dacă

sunt elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează venituri din muncă;

persoanele cu handicap, care nu realizează venituri din muncă sau care se află

în îngrijirea familiei; soțul, soția, părinții și bunicii, fără venituri

proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate; persoanele ale căror

drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990, persoanele ale căror

drepturi sunt stabilite prin Legea nr. 44/1994 și art. 2 din Legea nr. 42/1990,

dacă nu realizează venituri decât cele provenite din drepturile bănești

acordate de lege, precum și cele provenite din pensii.

În art. 55 din Legea nr. 145/1997 au

fost stabilite categoriile de persoane, care, sunt asigurate prin efectul

legii, cu scutire de plata contribuției pentru asigurările de sănătate, și

anume: persoanele care satisfac serviciul militar în termen; se află în

concediu medical sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în

vârstă de până la 6 ani; execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest

preventiv; fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social,

potrivit Legii nr. 67/1995.

Conform

art. 99 din Legea nr. 92/1992, modificată prin Legea nr. 142/1997, magistrații

în activitate sau pensionarii, precum și soțul, soția, copiii aflați în

întreținerea acestora, beneficiază, în mod gratuit, de asistență medicală,

medicamente și proteze, condițiile de acordare a acestora urmând a fi stabilite

prin hotărâre de guvern.

La pct. 6/I al Normelor Comune

nr.318/FB/64/807/C/1995 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiției, Curții

Supreme de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, emise

în aplicarea

H.G. nr. 409 din 2 iulie 1998, se prevede că soții sau

soțiile magistraților și ale personalului auxiliar de specialitate, în

activitate sau pensionari, beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1

alin. (1) din H.G. nr. 409/1998, dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară

de asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care,

potrivit legii, sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurări de

sănătate.

Din interpretarea dispozițiilor

legale citate rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au

dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac

rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate. De altfel,

legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligația de contribuție la

fondul de asigurări sociale de sănătate pentru magistrați în Legea nr. 92/1992

deoarece Legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și

a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998.

Reclamanta a încheiat un contract cu

C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. prin care a cunoscut faptul că în conformitate cu art. 4

din Legea nr. 145/1997 angajatorul avea obligația de a reține și vira contribuția

de asigurări de sănătate prevăzută de lege.

Față de cele ce preced, recursul în

anulare se privește ca fondat și urmare a admiterii lui, vor fi casate

hotărârile pronunțate în cauză în sensul respingerii acțiunii, și a cererii de

chemare în garanție ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei civile nr. 889/R din 8 noiembrie 2002 a Curții de Apel Târgu-Mureș.

Casează decizia recurată, precum și

sentința civilă nr. 970 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita. Respinge ca

nefondate acțiunea și cererea de chemare în garanție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2004.