ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 698/2005

Asupra recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Gorj la 7 octombrie 2002, reclamanții E.C., ș.a., în calitate de

salariați la Judecătoria Târgu Jiu au chemat în judecată Ministerul Justiției

în calitate de ordonator principal și Tribunalul Gorj ca ordonator secundar de

credite pentru a fi obligați împreună să le restituie sumele de bani reținute

nedatorat din venituri salariale în perioada 1 noiembrie 1999-31 martie 2001,

reprezentând contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate în procent

de 7%, reactualizate la data executării hotărârii cu coeficientul de inflație.

În cauză au introdus cereri de

intervenție în interes propriu cu același obiect și H.L., ș.a.

În susținerea acțiunii au fost

invocate dispozițiile art. 99 alin. (1) și art. 141 alin. (2) din Legea nr.

91/1992 pentru organizarea judecătorească, precum și Normele comune ale

Ministerului Justiției, Curții Supreme de Justiție și Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție potrivit cărora magistrații și personalul auxiliar de

specialitate ar beneficia în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și

proteze.

Prin întâmpinarea din 14 octombrie

2002 Ministerul Justiției a cerut respingerea acțiunii, arătând că potrivit

art. 1 din Legea nr. 145/1997 cu modificările ulterioare, asigurările sociale

de sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat pe baza

principiului solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea

fondurilor, de la plata contribuției legal stabilite fiind exceptate exclusiv

categoriile de persoane expres prevăzute în art. 6 din actul normativ

menționat, în care însă nu sunt prevăzuți magistrații și personalul auxiliar

din cadrul instanțelor judecătorești.

Prin cererea menționată pârâtul a

chemat totodată în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., solicitând ca în situația

admiterii acțiunii principale, chemata în garanție să fie obligată la

restituirea sumelor de bani reținute de la reclamanți și care i-au fost virate

cu titlu de contribuție pentru asigurările sociale de sănătate.

Soluționând cauza în primă instanță

prin sentința civilă nr. 1039 din 14 noiembrie 2002 Tribunalul Gorj a admis

acțiunea și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Gorj să

restituie reclamanților și intervenienților în interes propriu sumele reținute

în procent de 7% din salariul lunar, cu titlu de contribuție pentru asigurările

sociale de sănătate în perioada cuprinsă între 1 noiembrie 1999 și 31 martie

2001 reactualizate cu aplicarea coeficientului de inflație la data executării

hotărârii.

Totodată a fost admisă cererea de

chemare în garanție.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a socotit că potrivit prevederilor art. 99 alin. (1) din Legea nr.

92/1992 pentru perioada în care au fost reținute sumele pretinse, magistrații

în activitate sau pensionari, precum și soțul, soția și copiii aflați în

întreținerea acestora ca și personalul auxiliar de specialitate, trebuiau să

beneficieze în mod gratuit de asistența medicală, medicamente și proteze,

necondiționat de plata vreunei contribuții la fondul de asigurări sociale de

sănătate.

Hotărârea instanței de fond a fost

confirmată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, care prin decizia nr. 63

din 30 ianuarie 2003 a respins ca nefondate recursurile declarate de Ministerul

Justiției și de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

La 22 septembrie 2003 Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a atacat

hotărârile formulate în cauză cu recursul în anulare de față, invocând în

temeiul dispozițiilor art. 330 pct. 2 C. proc. civ., încălcarea esențială a legii

cu consecința soluționării greșite a fondului litigiului.

Procurorul General a susținut în

esență că potrivit art. 4 din Legea asigurărilor sociale de sănătate nr.

145/1997, ulterioară Legii nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească,

obligația de a contribui la asigurările sociale de sănătate revine tuturor

cetățenilor români, precum și celor străini și apatrizilor cu reședința în

România cu excepția persoanelor strict prevăzute în art. 6, în care nu sunt

incluși magistrații și personalul de specialitate din cadrul instituțiilor

puterii judecătorești.

În același sens au fost invocate

dispozițiile Legii nr. 67/1995 privind ajutorul social, cât și pct. 6/I din

Normele comune nr. 318/FB/64, 807/c/din 26 mai 1999 emise în aplicarea H.G. nr.

409/1988 în care se arată explicit că beneficiul gratuității, profită numai

celor care fac dovada plății contribuției de asigurări de sănătate sau care fac

parte din categoria persoanelor scutite de această obligație.

Recursul se dovedește fondat.

În conformitate cu prevederile art.

1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt

obligatorii și funcționează descentralizat, pe baza principiului solidarității

și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 145/1997,

ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998 sunt supuși în mod

obligatoriu asigurării cetățenii români cu domiciliul în țară, cetățenii

străini și apatrizii care au reședința în România, alin. (2) al articolului

citat prevăzând obligativitatea ca asigurații să plătească lunar o contribuție

pentru asigurări de sănătate.

Art. 6 din același act normativ

enumeră categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate, fără

plata contribuției, și anume: copiii și tinerii până la vârsta de 26 de ani,

dacă sunt elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează venituri din muncă;

persoanele cu handicap, care nu realizează venituri din muncă sau care se află

în îngrijirea familiei; soțul, soția, părinții și bunicii, fără venituri

proprii aflați în întreținerea unei persoane asigurate; persoanele ale căror

drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990, persoanele ale căror

drepturi sunt stabilite prin Legea nr. 44/1994 și art. 2 din Legea nr. 42/1990,

dacă nu realizează venituri decât cele provenite din drepturile bănești

acordate de lege, precum și cele provenite din pensii.

În art. 55 din Legea nr. 145/1997 au

fost stabilite categoriile de persoane, care sunt asigurate prin efectul legii,

cu scutire de plata contribuției pentru asigurările de sănătate, și anume:

persoanele care satisfac serviciul militar în termen; se află în concediu

medical sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de

până la 6 ani; execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest preventiv;

fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social, potrivit Legii nr.

67/1995.

Conform art. 99 din Legea nr.

92/1992, modificată prin Legea nr. 142/1997, magistrații în activitate sau

pensionarii, precum și soțul, soția, copiii aflați în întreținerea acestora,

beneficiază, în mod gratuit, de asistență medicală, medicamente și proteze,

condițiile de acordare a acestora urmând a fi stabilite prin hotărâre de

guvern.

La pct. 6/I al Normelor Comune nr.

318/FB/64/807/C/1995 din 26

mai 1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme de Justiție și Parchetului

de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, emise în aplicarea H.G. nr. 409 din 2

iulie 1998, se prevede că soții sau soțiile magistraților și ale personalului

auxiliar de specialitate, în activitate sau pensionari, beneficiază de

gratuitățile prevăzute de art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 409/1998, dacă fac

dovada că plătesc contribuția lunară de asigurări de sănătate sau fac parte din

categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata

contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Din interpretarea dispozițiilor

legale citate rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au

dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac

rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate. De altfel,

legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligația de contribuție la

fondul de asigurări sociale de sănătate pentru magistrați în Legea nr. 92/1992

deoarece Legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și

a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998.

Ori reclamanții și intervenienții au

încheiat un contract cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. prin care a cunoscut faptul că în

conformitate cu art. 4 din Legea nr. 145/1997 angajatorul avea obligația de a

reține și vira contribuția de asigurări de sănătate prevăzută de lege.

Față de cele ce preced, recursul în

anulare se privește ca fondat și urmare a admiterii lui, vor fi casate

hotărârile pronunțate în cauză în sensul respingerii acțiunii, a cererilor de

intervenție și a cererii de chemare în garanție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva sentinței civile nr. 1039 din 14 noiembrie 2002 pronunțată

de Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă, și deciziei civile nr. 63 din 30

ianuarie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă.

Casează hotărârile atacate și în

fond respinge acțiunea reclamanților, cererea de intervenție în interes propriu

formulată de intervenienți, precum și cererea de chemare în garanție a

C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. formulată de Ministerul Justiției, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie

2005.