ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4894/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Harghita la 3 iulie 2002 reclamanta K.A.I. a chemat în judecată pârâții Tribunalul Harghita și Ministerul Justiției solicitând obligarea acestora la restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate în procent de 7% din veniturile brute în perioada anterioară datei de 29 martie 2001, cu aplicarea de dobânzi legale calculate potrivit O.G. nr. 9/2000. În motivarea acțiunii se relevă că potrivit art. 99 alin. (1) și art. 114 alin. (2) din Legea nr. 92/1992 magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze.

Întrucât prevederile art. 99 din Legea nr. 92/1992 au fost modificate prin Legea nr. 118 din 29 martie 2001 pentru aplicarea O.U.G. nr. 179/1999, este evident că până la această modificare personalul menționat beneficiază de scutirea de contribuție la asigurările de sănătate. Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei și a invocat lipsa calității procesuale pasive. A mai formulat o cerere de chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. solicitând instanței ca în ipoteza în care va fi admisă acțiunea reclamantei să se admită și cererea de chemare în garanție și să fie obligată C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. la restituirea sumelor încasate cu titlu de contribuție pentru asigurările sociale de sănătate.

Tribunalul Harghita a depus, de asemenea, întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. Prin sentința civilă nr. 961 din 14 august 2002 Tribunalul Harghita a admis acțiunea principală și cererea de chemare în garanție, a obligat chemata în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. la restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuție pentru asigurările sociale de sănătate și a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Justiției și Tribunalul Harghita. Instanța a reținut, în esență că art. 99 alin. (1) și art. 141 alin. (2) din Legea nr. 92/1992 nu condiționează gratuitățile de care beneficiază magistrații și personalul auxiliar de specialitate de plata unor contribuții la asigurările sociale de sănătate.

Ca atare, fiind vorba de o plată nedatorată, se impune restituirea sumelor reținute începând cu 1 ianuarie 2000, dată de la care a intrat în vigoare O.G. nr. 73/1999, până la 30 martie 2001 când a intrat în vigoare Legea nr. 118/2001. Împotriva sentinței au declarat recurs Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. arătând că potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997 cu modificările și completările ulterioare asigurările sociale de sănătate funcționează descentralizat pe baza principiului solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor și magistrați nu sunt cuprinși în categoriile de personal prevăzute de art. 55 din Legea nr. 145/1997 care sunt scutite de plata contribuției de 7%.

Curtea de Apel Târgu-Mureș a respins recursurile ca nefondate prin decizia nr. 967 din 15 noiembrie 2002. Instanța de recurs a reținut că gratuitatea asistenței medicale de care beneficiază magistrații conform legii speciale nu poate fi interpretată, până la modificarea art. 99 din Legea nr. 92/1992 prin Legea nr. 118/2001 decât prin scutirea de plata contribuției la fondul de asigurări sociale de sănătate. În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92 din 1992 și art. 330 pct. 2 C. proc. civ. Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva sentinței civile nr. 961 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita și a deciziei civile nr. 967 R din 15 noiembrie 2002 a Curții de Apel Târgu-Mureș, considerând că hotărârile criticate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, lucru ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

În acest sens se arată că în conformitate cu art. 99 din Legea nr. 92/1992 magistrații beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, iar condițiile în care acestea se acordă au fost stabilite prin H.G. nr. 409/1998 precum și de Normele emise pentru aplicarea acestei hotărâri în sensul că acordarea gratuităților se face în condițiile prevăzute de Legea nr. 145/1997. De asemenea, se susține că printr-o interpretare sistemică a tuturor actelor normative menționate, în ordinea lor cronologică, rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada achitării contribuției lunare la fondul de asigurări sociale de sănătate.

Se mai invocă și faptul că în Legea nr. 145/1997 se prevede obligativitatea asigurării pentru toți cetățenii români cu domiciliul în țară, pentru cetățenii străini sau apatrizi care au reședința în România și, totodată, obligația acestora de a plăti contribuția lunară, cei exceptați de la plata contribuției fiind nominalizați în mod expres în mai multe texte de lege, iar între aceste categorii de persoane nu figurează magistrații și personalul auxiliar de specialitate. Se concluzionează în recursul în anulare că prin tăcerea legiuitorului, care nu a prevăzut în categoriile exceptate și pe magistrați, se deduce intenția ca aceștia să nu fie scutiți de plata contribuției pentru fondul de asigurări sociale de sănătate.

Recursul în anulare este fondat, însă nu pentru motivele invocate de Procurorul General, ci pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. În urma analizării lucrărilor dosarului Curtea a constatat compunerea nelegală a completului de judecată la instanța de fond, care potrivit art. 17 alin. (1 1 ) al Legii nr. 92/1992, așa cum a fost modificat de O.U.G. nr. 20/2002, trebuie să se formeze din 2 judecători asistați de 2 magistrați consultanți. În cazul de față, instanța de fond a judecat în complet de 1 judecător, situație care duce la nulitatea sentinței pronunțate. În atare situație, recursul se va admite, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare, instanței de fond, respectiv Tribunalului Harghita, în compunerea legală a completului conform art. 1 pct. 1 al O.U.G.

nr. 20/2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei civile nr. 967/R din 15 noiembrie 2002 a Curții de Apel Târgu-Mureș și a sentinței civile nr. 961 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita. Casează hotărârile atacate și trimite cauza la Tribunalul Harghita spre rejudecare. Respinge cererea de suspendare a executării ca rămasă fără obiect. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2004.