ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4894/2004

Asupra recursului în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul

Harghita la 3 iulie 2002 reclamanta K.A.I. a chemat în judecată pârâții

Tribunalul Harghita și Ministerul Justiției solicitând obligarea acestora la

restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuție la asigurările sociale de

sănătate în procent de 7% din veniturile brute în perioada anterioară datei de

29 martie 2001, cu aplicarea de dobânzi legale calculate potrivit O.G. nr.

9/2000.

În motivarea acțiunii se relevă că potrivit art.

99 alin. (1) și art. 114 alin. (2) din Legea nr. 92/1992 magistrații și

personalul auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistență

medicală, medicamente și proteze. Întrucât prevederile art. 99 din Legea nr.

92/1992 au fost modificate prin Legea nr. 118 din 29 martie 2001 pentru aplicarea

O.U.G. nr. 179/1999, este evident că până la această modificare personalul

menționat beneficiază de scutirea de contribuție la asigurările de sănătate.

Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin

care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei și a invocat lipsa calității

procesuale pasive. A mai formulat o cerere de chemare în garanție a

C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. solicitând instanței ca în ipoteza în care va fi admisă

acțiunea reclamantei să se admită și cererea de chemare în garanție și să fie

obligată C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. la restituirea sumelor încasate cu titlu de

contribuție pentru asigurările sociale de sănătate.

Tribunalul Harghita a depus, de asemenea,

întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

Prin sentința civilă nr. 961 din 14 august 2002

Tribunalul Harghita a admis acțiunea principală și cererea de chemare în

garanție, a obligat chemata în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. la restituirea

sumelor reținute cu titlu de contribuție pentru asigurările sociale de sănătate

și a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de

Ministerul Justiției și Tribunalul Harghita.

Instanța a reținut, în esență că art. 99 alin.

(1) și art. 141 alin. (2) din Legea nr. 92/1992 nu condiționează gratuitățile

de care beneficiază magistrații și personalul auxiliar de specialitate de plata

unor contribuții la asigurările sociale de sănătate. Ca atare, fiind vorba de o

plată nedatorată, se impune restituirea sumelor reținute începând cu 1 ianuarie

2000, dată de la care a intrat în vigoare O.G. nr. 73/1999, până la 30 martie

2001 când a intrat în vigoare Legea nr. 118/2001.

Împotriva sentinței au declarat recurs

Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. arătând că potrivit art. 1 alin.

(2) din Legea nr. 145/1997 cu modificările și completările ulterioare

asigurările sociale de sănătate funcționează descentralizat pe baza

principiului solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea

fondurilor și magistrați nu sunt cuprinși în categoriile de personal prevăzute

de art. 55 din Legea nr. 145/1997 care sunt scutite de plata contribuției de

7%.

Curtea de Apel Târgu-Mureș a respins recursurile

ca nefondate prin decizia nr. 967 din 15 noiembrie 2002.

Instanța de recurs a reținut că gratuitatea

asistenței medicale de care beneficiază magistrații conform legii speciale nu

poate fi interpretată, până la modificarea art. 99 din Legea nr. 92/1992 prin

Legea nr. 118/2001 decât prin scutirea de plata contribuției la fondul de

asigurări sociale de sănătate.

În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f)

din Legea nr. 92 din 1992 și art. 330 pct. 2 C. proc. civ. Procurorul General

al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în

anulare împotriva sentinței civile nr. 961 din 14 august 2002 a Tribunalului

Harghita și a deciziei civile nr. 967 R din 15 noiembrie 2002 a Curții de Apel

Târgu-Mureș, considerând că hotărârile criticate au fost pronunțate cu

încălcarea esențială a legii, lucru ce a determinat o soluționare greșită a

cauzei pe fond.

În acest sens se arată că în conformitate cu

art. 99 din Legea nr. 92/1992 magistrații beneficiază în mod gratuit de

asistență medicală, medicamente și proteze, iar condițiile în care acestea se

acordă au fost stabilite prin H.G. nr. 409/1998 precum și de Normele emise

pentru aplicarea acestei hotărâri în sensul că acordarea gratuităților se face

în condițiile prevăzute de Legea nr. 145/1997.

De asemenea, se susține că printr-o interpretare

sistemică a tuturor actelor normative menționate, în ordinea lor cronologică,

rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la

asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada achitării contribuției lunare

la fondul de asigurări sociale de sănătate.

Se mai invocă și faptul că în Legea nr. 145/1997

se prevede obligativitatea asigurării pentru toți cetățenii români cu

domiciliul în țară, pentru cetățenii străini sau apatrizi care au reședința în

România și, totodată, obligația acestora de a plăti contribuția lunară, cei

exceptați de la plata contribuției fiind nominalizați în mod expres în mai

multe texte de lege, iar între aceste categorii de persoane nu figurează

magistrații și personalul auxiliar de specialitate.

Se concluzionează în recursul în anulare că prin

tăcerea legiuitorului, care nu a prevăzut în categoriile exceptate și pe

magistrați, se deduce intenția ca aceștia să nu fie scutiți de plata

contribuției pentru fondul de asigurări sociale de sănătate.

Recursul în anulare este fondat, însă nu pentru

motivele invocate de Procurorul General, ci pentru considerentele ce vor fi

expuse în continuare.

În urma analizării lucrărilor dosarului Curtea a

constatat compunerea nelegală a completului de judecată la instanța de fond,

care potrivit art. 17 alin. (1

1

) al Legii nr. 92/1992, așa cum a

fost modificat de O.U.G. nr. 20/2002, trebuie să se formeze din 2 judecători

asistați de 2 magistrați consultanți. În cazul de față, instanța de fond a

judecat în complet de 1 judecător, situație care duce la nulitatea sentinței

pronunțate.

În atare situație, recursul se va admite, iar

cauza va fi trimisă spre rejudecare, instanței de fond, respectiv Tribunalului

Harghita, în compunerea legală a completului conform art. 1 pct. 1 al O.U.G.

nr. 20/2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva deciziei civile nr. 967/R din 15 noiembrie 2002 a Curții de

Apel Târgu-Mureș și a sentinței civile nr. 961 din 14 august 2002 a Tribunalului

Harghita.

Casează hotărârile atacate și trimite cauza la

Tribunalul Harghita spre rejudecare.

Respinge cererea de suspendare a executării ca

rămasă fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 iunie 2004.