ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8447/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8447/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1665 din 20
decembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Covasna a fost admisă acțiunea
formulată de reclamanta
T.M.M.
împotriva pârâților Tribunalul Covasna, Ministerul Justiției și
C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și drept consecință pârâții au fost obligați să plătească
reclamantei suma de 1.664.466 lei cu titlu de plată nedatorată pe perioada 1
ianuarie 2000–29 martie 2001, cu dobânda legală calculată conform O.G. nr.
9/2000 de la data reținerii lunare a cotei de 7% din salariu și până la plată.
A mai fost respinsă cererea de
chemare în garanție formulată de pârâta
C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Totodată au fost respinse ca
nefondate excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul
Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. București.
Instanța de fond a reținut că
excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul
Justiției nu este fondată, întrucât contestatoarea se află în raport de muncă
cu Tribunalul Covasna, care este ordonator secundar de credite sub coordonarea
Ministerului Justiției.
Pe fond, tribunalul a considerat că
potrivit art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, magistrații în activitate sau
pensionari, precum și soțul, soția și copiii aflați în întreținerea acestora,
beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze,
astfel că legea nu condiționează acordarea asistenței medicale gratuite de
plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, iar modificarea
intervenită în materie, prin inserarea acestei condiții, se referă la perioada
ulterioară celei pentru care s-au solicitat drepturile bănești respective.
Recursurile declarate de pârâții
Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. cu sediul în București au fost
respinse ca nefondate prin decizia nr. 296/R din 13 martie 2003 pronunțată de
Curtea de Apel Brașov, secția civilă.
În plus, față de argumentele
instanței de fond, instanța de apel a reținut că acordarea asistenței medicale
gratuite nu poate fi condiționată de plata contribuției lunare întrucât s-ar
ajunge în fapt la o asistență medicală contra cost, eliminându-se astfel
caracterul de gratuitate al acesteia.
Împotriva ambelor hotărâri a
declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea
Supremă de Justiție în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., soluționând în
esență că acestea au fost pronunțate cu încălcarea prevederilor art. 1, art. 4,
art. 6, art. 52 și art. 55 din Legea nr. 145/1997, din care rezultă că
magistrații și personalul auxiliar de specialitate nu fac parte din categoriile
de persoane exceptate de la plata contribuției pentru fondul asigurărilor
sociale de sănătate.
Recursul în anulare este fondat.
Este adevărat că, în conformitate cu
prevederile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992, magistrații și
personalul auxiliar de specialitate beneficiază, în mod gratuit, de asistență
medicală, medicamente și proteze, însă această gratuitate nu echivalează cu
scutirea de plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate,
care constituie o obligație distinctă.
Beneficiul gratuităților prevăzute
de art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 se aplică numai în condițiile
cuprinse în Legea nr. 145/1997 care în art. 4 instituie regula generală a
obligativității asigurării de la care există excepțiile prevăzute în art. 6 și
art. 55 ce se referă expres la persoanele scutite de plata contribuției.
Potrivit art. 52 din Legea nr.
145/1997, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești
lunare pentru asigurările sociale de sănătate, cu excepția persoanelor
prevăzute în art. 6 și art. 55.
Cum magistrații și personalul
auxiliar de specialitate nu figurează printre persoanele exceptate de la plata
acestei contribuții, Curtea constată că doar prin încălcarea esențială a
prevederilor legale menționate tribunalul a admis acțiunea reclamantei, soluție
confirmată și de curtea de apel.
În consecință, Curtea va admite
recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă
Curtea Supremă de Justiție și va casa hotărârile atacate iar în fond va
respinge acțiunea reclamantei precum și cererea de chemare în garanție
formulată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Ca o consecință a admiterii
recursului în anulare va respinge cererea de suspendare a executării
hotărârilor pronunțate în cauză ce au fost casată prin prezenta decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite
recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei nr. 296R din 13 martie
2003 a Curții de Apel Brașov și sentinței civile nr.1665 din 20 decembrie 2002
a Tribunalului Covasna.
Casează
hotărârile atacate și în fond respinge acțiunea reclamantei T.M.M.
Respinge
cererea de chemare în garanție formulată de C.A.S.A. O.P.S.N.A.J.
Respinge
cererea de suspendare a executării hotărârilor atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
26 octombrie
2005.