ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5162/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: În conformitate cu art. 27 F din Legea 92/1992 și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ. în vigoare la data când hotărârile judecătorești au devenit irevocabile și ale art. II alin. (3) din O.U.G. 58/2003, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare împotriva sentinței civile 1711 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Covasna și a deciziei 586 R din 8 mai 2003 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, deoarece acestea au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Prin acțiune A.M., grefier conducător CF la Judecătoria Sf. Gheorghe a acționat în judecată Tribunalul Covasna, Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., solicitând obligarea pârâților să-i restituie sumele încasate cu titlu de contribuție la fondul asigurărilor sociale de sănătate prin reținere nelegală pe statul de plată a procentului de 7% din drepturile salariale pe perioada 1 februarie 2000–29 martie 2001 cu aplicarea dobânzii legale conform O.G. 9/2000 pentru fiecare sumă reținută lunar de la data efectuării plății. La rândul său, C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a chemat în garanție C.N.A.S.S. pentru a fi obligată să-i restituie 25% din suma pretinsă de reclamantă, invocând totodată excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii pentru lipsa calității sale procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a invocat netemeinicia cererii în raport de dispozițiunile Legii 92/1992 care nu derogă de la Legea 145/1997. Tribunalul Covasna, prin sentința civilă 1711 din 20 decembrie 2002 a respins cererea de chemare în garanție a C.N.A.S.S. și excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. Admițând acțiunea instanța a obligat pe pârâți să restituie suma reținută cu titlul de contribuție la fondul asigurărilor sociale de sănătate în procent de 7% din salariul reclamantei pentru perioada 1 ianuarie 2000–29 martie 2001, cu dobânda legală calculată conform O.G.

9/2000 defalcat pe fiecare lună, începând cu data reținerii fiecărei sume și până la executarea efectivă a hotărârii. Pentru a respinge excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și a Ministerului de Justiție instanța de fond a reținut că reclamanta se afla în raporturi de muncă cu Tribunalul Covasna care este ordonator secundar de credite, sub coordonarea Ministerului Justiției, ordonator principal de credite care urmărește aplicarea și respectarea normelor legale de către instanțele din subordine implicit a sumelor cuvenite sub formă de drepturi salariale și a încheiat contract de asigurare cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., în contul căreia au fost virate sumele reținute.

Pe fond instanța a reținut ca în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) din Legea 92/1992 magistrații în activitate sau pensionari, precum și soțul, soția și copii aflați în întreținerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, astfel că legea nu condiționează acordarea asistenței medicale gratuite de plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, iar modificarea intervenită indirect, prin inserarea acestei condiții, se referă la perioada ulterioară celei pentru care s-au solicitat drepturile bănești respective. Prin decizia 586/R din 8 mai 2003 Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a respins ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

împotriva sentinței 1711 din 20 decembrie 2002, cu motivarea că acordarea asistenței medicale gratuite nu poate fi condiționată de plata contribuției lunare întrucât s-ar ajunge în fapt la o asistență medicală contracost, eliminându-se caracterul de gratuitate a acesteia. Împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în cauză în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. în vigoare la data când acestea au devenit irevocabile procurorul general al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. a declarat recurs în anulare, arătând că acestea au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

În motivarea recursului în anulare se arată că prin interpretarea sistematică și cronologică a dispozițiunilor art. 1 alin. (2) din Legea 145/1997, art. 4 și art. 6 lit. a), b), c), d) din același act normativ, în care sunt prevăzute explicit categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate, fără plata contribuției, a art. 55 din Legea 145/1997 în care sunt stabilite categoriile de persoane care sunt asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate, raportat la art. 99 din Legea 92/1992 modificată prin Legea 142/1997 a H.G. 409 din 2 iulie 1992 și a normelor emise în aplicarea H.G. 409/1998 rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Legiuitorul nu putea prevede expres obligația de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru magistrați în Legea 92/1992 deoarece Legea 145/1997 a asigurărilor sociale de sănătate, care a instituit principiul obligativității asigurării de sănătate pentru toți cetățenii români, cetățenii străini și apatrizi cu reședința în România și a nominalizat persoanele care au calitatea de asigurat fără plata contribuției pentru asigurări sociale de sănătate, precum și categoriile exceptate de la plata contribuției de asigurări sociale, a fost adoptată în anul 1997 și a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998. Normele metodologice emise în aplicarea H.G. 409 din 2 iulie 1998 au prevăzut în art. 6 ca soții și soțiile magistraților și ale personalului auxiliar de specialitate în activitate sau pensionari beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1 din H.G.

409/1998 numai dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară de asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care potrivit legii sunt scutite de plata contribuției de asigurări sociale de sănătate. S-a apreciat că, prin hotărârile pronunțate în cauză, instanțele au interpretat și aplicat greșit actele normative în vigoare, iar această încălcare esențială a legii a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. Pentru aceste motive procurorul general a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor judecătorești criticate și pe fond respingerea acțiunii. Recursul în anulare este întemeiat. În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Legea 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat pe baza principiului solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor.

În art. 4 din acest act normativ sunt enumerate categoriile de persoane supuse în mod obligatoriu asigurării, iar în alineatul doi al aceluiași articol ce prevede obligativitatea ca asigurații să plătească lunar o contribuție pentru asigurările sociale de sănătate. În art. 6 și art. 55 din Legea 145/1997, sunt enumerate limitativ categoriile de persoane care beneficiază de asigurările de sănătate, fără plata contribuției, precum și categoriile de persoane asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate, fără ca din vreuna din categorii să facă parte și magistrații.

Cu excepția categoriilor de persoane menționate de art. 6 și art. 55 din Legea 145/1997 persoanele asigurate sunt obligate la plata unei contribuții bănești lunare, pentru asigurări sociale de sănătate în cotă de 7% aplicată venitului brut . Conform art. 99 din Legea 92/1992 modificată prin Legea 142/1997, magistrații în activitate sau pensionarii precum și soțul, soția și copii aflați în întreținerea acestora, beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze. Condițiile de acordare gratuită a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor, urma să se stabilească prin hotărâre de guvern. Prin art. 5 din H.G.

409 din 2 iulie 1998 privind condițiile de acordare, în mod gratuit a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor pentru magistrați, personalul auxiliar de specialitate și membrii de familie ai acestora se prevede că în termen de 30 zile de la publicarea hotărârii, Ministerul Justiției, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție urmează să emită norme comune pentru aplicarea hotărârii. În pct.l 6 din Normele Comune 318/FB/807/C/1999 din 26 mai 1999 emise în aplicarea H.G. 409/1998 se prevede că soții sau soțiile magistraților și ale personalului auxiliar de specialitate, în activitate sau pensionari, beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1 alin. (1) din H.G. 409/1998, dacă fac dovada că plătesc contribuția anuală de asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Din interpretarea sistematică și cronologică a dispozițiunilor din actele normative menționate, rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate. Legiuitorul nu putea prevede expres obligația de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru magistrați și personalul auxiliar, în Legea 92/1992, deoarece legea asigurărilor sociale de sănătate 145 a fost adoptată abia în 1997 și a intrat în vigoare la 1 februarie 1998. Din tăcerea legiuitorului, care nu a prevăzut printre categoriile exceptate prin legi speciale pe magistrați și personalul auxiliar se deduce că intenția acestuia a fost aceea de a nu-i scuti pe aceștia de plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.

Ca un argument în plus, este și faptul că reclamanta a încheiat contract cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., prin care în conformitate cu art. 4 din Legea 145/1997 angajatorul s-a obligat să vireze contribuția de asigurări de sănătate prevăzută de lege. Având în vedere faptul că instanțele au interpretat și au aplicat în mod greșit actele normative mai sus enunțate, iar această încălcare esențială a legii a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, Curtea urmează să admită recursul în anulare formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. și în temeiul art. 314 C. proc. civ. să caseze hotărârile judecătorești criticate, iar pe fond să respingă acțiunea. Urmare a respingerii acțiunii pe fond urmează a fi respinsă conform art. 60 alin. (1) C. proc.

civ. și cererea de chemare în garanție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Casează decizia civilă nr. 586 din 8 mai 2003 a Curții de Apel Brașov precum și sentința civilă nr. 1711 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Covasna și pe fond respinge acțiunea formulată de A.M. și cererea de chemare în garanție a C.N.A.S. Irevocabilă Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2004.