ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5162/2004

Asupra recursului în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

În conformitate cu art. 27 F din

Legea 92/1992 și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ. în vigoare la data când

hotărârile judecătorești au devenit irevocabile și ale art. II alin. (3) din

O.U.G. 58/2003, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție a declarat recurs în anulare împotriva sentinței civile

1711 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Covasna și a deciziei 586 R din 8 mai

2003 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, deoarece acestea au

fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o

soluționare greșită a cauzei pe fond.

Prin acțiune A.M., grefier

conducător CF la Judecătoria Sf. Gheorghe a acționat în judecată Tribunalul

Covasna, Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., solicitând obligarea

pârâților să-i restituie sumele încasate cu titlu de contribuție la fondul

asigurărilor sociale de sănătate prin reținere nelegală pe statul de plată a

procentului de 7% din drepturile salariale pe perioada 1 februarie 2000–29

martie 2001 cu aplicarea dobânzii legale conform O.G. 9/2000 pentru fiecare

sumă reținută lunar de la data efectuării plății.

La rândul său, C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

a chemat în garanție C.N.A.S.S. pentru a fi obligată să-i restituie 25% din

suma pretinsă de reclamantă, invocând totodată excepția lipsei calității sale

procesuale pasive.

Ministerul Justiției a solicitat

respingerea acțiunii pentru lipsa calității sale procesuale pasive, iar pe

fondul cauzei a invocat netemeinicia cererii în raport de dispozițiunile Legii

92/1992 care nu derogă de la Legea 145/1997.

Tribunalul Covasna, prin sentința

civilă 1711 din 20 decembrie 2002 a respins cererea de chemare în garanție a

C.N.A.S.S. și excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de

Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. Admițând acțiunea instanța a

obligat pe pârâți să restituie suma reținută cu titlul de contribuție la fondul

asigurărilor sociale de sănătate în procent de 7% din salariul reclamantei

pentru perioada 1 ianuarie 2000–29 martie 2001, cu dobânda legală calculată

conform O.G. 9/2000 defalcat pe fiecare lună, începând cu data reținerii

fiecărei sume și până la executarea efectivă a hotărârii.

Pentru a respinge excepția lipsei de

calitate procesuală pasivă a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și a Ministerului de Justiție

instanța de fond a reținut că reclamanta se afla în raporturi de muncă cu

Tribunalul Covasna care este ordonator secundar de credite, sub coordonarea

Ministerului Justiției, ordonator principal de credite care urmărește aplicarea

și respectarea normelor legale de către instanțele din subordine implicit a

sumelor cuvenite sub formă de drepturi salariale și a încheiat contract de

asigurare cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., în contul căreia au fost virate sumele

reținute.

Pe fond instanța a reținut ca în

conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) din Legea 92/1992 magistrații în

activitate sau pensionari, precum și soțul, soția și copii aflați în

întreținerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistență medicală,

medicamente și proteze, astfel că legea nu condiționează acordarea asistenței

medicale gratuite de plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate,

iar modificarea intervenită indirect, prin inserarea acestei condiții, se

referă la perioada ulterioară celei pentru care s-au solicitat drepturile bănești

respective.

Prin decizia 586/R din 8 mai 2003

Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a respins ca nefondate recursurile

declarate de Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. împotriva sentinței

1711 din 20 decembrie 2002, cu motivarea că acordarea asistenței medicale

gratuite nu poate fi condiționată de plata contribuției lunare întrucât s-ar

ajunge în fapt la o asistență medicală contracost, eliminându-se caracterul de

gratuitate a acesteia.

Împotriva hotărârilor judecătorești

pronunțate în cauză în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. în vigoare la data

când acestea au devenit irevocabile procurorul general al Parchetului de pe

lângă Î.C.C.J. a declarat recurs în anulare, arătând că acestea au fost

pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare

greșită a cauzei pe fond.

În motivarea recursului în anulare

se arată că prin interpretarea sistematică și cronologică a dispozițiunilor

art. 1 alin. (2) din Legea 145/1997, art. 4 și art. 6 lit. a), b), c), d) din

același act normativ, în care sunt prevăzute explicit categoriile de persoane

care beneficiază de asigurare de sănătate, fără plata contribuției, a art. 55

din Legea 145/1997 în care sunt stabilite categoriile de persoane care sunt

asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuției pentru

asigurările sociale de sănătate, raportat la art. 99 din Legea 92/1992

modificată prin Legea 142/1997 a H.G. 409 din 2 iulie 1992 și a normelor emise

în aplicarea H.G. 409/1998 rezultă că magistrații și personalul auxiliar de

specialitate au dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că

li se fac rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Legiuitorul nu putea prevede expres

obligația de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru

magistrați în Legea 92/1992 deoarece Legea 145/1997 a asigurărilor sociale de

sănătate, care a instituit principiul obligativității asigurării de sănătate

pentru toți cetățenii români, cetățenii străini și apatrizi cu reședința în

România și a nominalizat persoanele care au calitatea de asigurat fără plata

contribuției pentru asigurări sociale de sănătate, precum și categoriile

exceptate de la plata contribuției de asigurări sociale, a fost adoptată în

anul 1997 și a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998.

Normele metodologice emise în

aplicarea H.G. 409 din 2 iulie 1998 au prevăzut în art. 6 ca soții și soțiile

magistraților și ale personalului auxiliar de specialitate în activitate sau

pensionari beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1 din H.G. 409/1998

numai dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară de asigurări de sănătate

sau fac parte din categoriile de persoane care potrivit legii sunt scutite de

plata contribuției de asigurări sociale de sănătate.

S-a apreciat că, prin hotărârile

pronunțate în cauză, instanțele au interpretat și aplicat greșit actele

normative în vigoare, iar această încălcare esențială a legii a determinat o

soluționare greșită a cauzei pe fond.

Pentru aceste motive procurorul

general a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor

judecătorești criticate și pe fond respingerea acțiunii.

Recursul în anulare este întemeiat.

În conformitate cu prevederile art.

1 alin. (2) din Legea 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt

obligatorii și funcționează descentralizat pe baza principiului solidarității

și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor.

În art. 4 din acest act normativ

sunt enumerate categoriile de persoane supuse în mod obligatoriu asigurării,

iar în alineatul doi al aceluiași articol ce prevede obligativitatea ca

asigurații să plătească lunar o contribuție pentru asigurările sociale de

sănătate.

În art. 6 și art. 55 din Legea

145/1997, sunt enumerate limitativ categoriile de persoane care beneficiază de

asigurările de sănătate, fără plata contribuției, precum și categoriile de

persoane asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuției pentru

asigurările sociale de sănătate, fără ca din vreuna din categorii să facă parte

și magistrații.

Cu excepția categoriilor de persoane

menționate de art. 6 și art. 55 din Legea 145/1997 persoanele asigurate sunt

obligate la plata unei contribuții bănești lunare, pentru asigurări sociale de

sănătate în cotă de 7% aplicată venitului brut .

Conform art. 99 din Legea 92/1992

modificată prin Legea 142/1997, magistrații în activitate sau pensionarii

precum și soțul, soția și copii aflați în întreținerea acestora, beneficiază în

mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze. Condițiile de

acordare gratuită a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor, urma să

se stabilească prin hotărâre de guvern.

Prin art. 5 din H.G. 409 din 2 iulie

1998 privind condițiile de acordare, în mod gratuit a asistenței medicale,

medicamentelor și protezelor pentru magistrați, personalul auxiliar de

specialitate și membrii de familie ai acestora se prevede că în termen de 30

zile de la publicarea hotărârii, Ministerul Justiției, Parchetul de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție urmează să emită norme comune pentru aplicarea hotărârii.

În pct.l 6 din Normele Comune

318/FB/807/C/1999 din 26 mai 1999 emise în aplicarea H.G. 409/1998 se prevede

că soții sau soțiile magistraților și ale personalului auxiliar de

specialitate, în activitate sau pensionari, beneficiază de gratuitățile prevăzute

de art. 1 alin. (1) din H.G. 409/1998, dacă fac dovada că plătesc contribuția

anuală de asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care,

potrivit legii, sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurări de

sănătate.

Din interpretarea sistematică și

cronologică a dispozițiunilor din actele normative menționate, rezultă că

magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistență

medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac rețineri în contul

contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Legiuitorul nu putea prevede expres

obligația de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru

magistrați și personalul auxiliar, în Legea 92/1992, deoarece legea

asigurărilor sociale de sănătate 145 a fost adoptată abia în 1997 și a intrat

în vigoare la 1 februarie 1998.

Din tăcerea legiuitorului, care nu a

prevăzut printre categoriile exceptate prin legi speciale pe magistrați și

personalul auxiliar se deduce că intenția acestuia a fost aceea de a nu-i scuti

pe aceștia de plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de

sănătate.

Ca un argument în plus, este și

faptul că reclamanta a încheiat contract cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., prin care în

conformitate cu art. 4 din Legea 145/1997 angajatorul s-a obligat să vireze

contribuția de asigurări de sănătate prevăzută de lege.

Având în vedere faptul că instanțele

au interpretat și au aplicat în mod greșit actele normative mai sus enunțate,

iar această încălcare esențială a legii a determinat o soluționare greșită a

cauzei pe fond, Curtea urmează să admită recursul în anulare formulat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. și în temeiul art. 314

C. proc. civ. să caseze hotărârile judecătorești criticate, iar pe fond să

respingă acțiunea. Urmare a respingerii acțiunii pe fond urmează a fi respinsă

conform art. 60 alin. (1) C. proc. civ. și cererea de chemare în garanție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Casează decizia civilă nr. 586 din 8 mai

2003 a Curții de Apel Brașov precum și sentința civilă nr. 1711 din 20

decembrie 2002 a Tribunalului Covasna și pe fond respinge acțiunea formulată de

A.M. și cererea de chemare în garanție a C.N.A.S.

Irevocabilă

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 septembrie 2004.