ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5162/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5162/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului în anulare de
față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
În conformitate cu art. 27 F din
Legea 92/1992 și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ. în vigoare la data când
hotărârile judecătorești au devenit irevocabile și ale art. II alin. (3) din
O.U.G. 58/2003, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție a declarat recurs în anulare împotriva sentinței civile
1711 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Covasna și a deciziei 586 R din 8 mai
2003 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, deoarece acestea au
fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o
soluționare greșită a cauzei pe fond.
Prin acțiune A.M., grefier
conducător CF la Judecătoria Sf. Gheorghe a acționat în judecată Tribunalul
Covasna, Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., solicitând obligarea
pârâților să-i restituie sumele încasate cu titlu de contribuție la fondul
asigurărilor sociale de sănătate prin reținere nelegală pe statul de plată a
procentului de 7% din drepturile salariale pe perioada 1 februarie 2000–29
martie 2001 cu aplicarea dobânzii legale conform O.G. 9/2000 pentru fiecare
sumă reținută lunar de la data efectuării plății.
La rândul său, C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
a chemat în garanție C.N.A.S.S. pentru a fi obligată să-i restituie 25% din
suma pretinsă de reclamantă, invocând totodată excepția lipsei calității sale
procesuale pasive.
Ministerul Justiției a solicitat
respingerea acțiunii pentru lipsa calității sale procesuale pasive, iar pe
fondul cauzei a invocat netemeinicia cererii în raport de dispozițiunile Legii
92/1992 care nu derogă de la Legea 145/1997.
Tribunalul Covasna, prin sentința
civilă 1711 din 20 decembrie 2002 a respins cererea de chemare în garanție a
C.N.A.S.S. și excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de
Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. Admițând acțiunea instanța a
obligat pe pârâți să restituie suma reținută cu titlul de contribuție la fondul
asigurărilor sociale de sănătate în procent de 7% din salariul reclamantei
pentru perioada 1 ianuarie 2000–29 martie 2001, cu dobânda legală calculată
conform O.G. 9/2000 defalcat pe fiecare lună, începând cu data reținerii
fiecărei sume și până la executarea efectivă a hotărârii.
Pentru a respinge excepția lipsei de
calitate procesuală pasivă a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și a Ministerului de Justiție
instanța de fond a reținut că reclamanta se afla în raporturi de muncă cu
Tribunalul Covasna care este ordonator secundar de credite, sub coordonarea
Ministerului Justiției, ordonator principal de credite care urmărește aplicarea
și respectarea normelor legale de către instanțele din subordine implicit a
sumelor cuvenite sub formă de drepturi salariale și a încheiat contract de
asigurare cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., în contul căreia au fost virate sumele
reținute.
Pe fond instanța a reținut ca în
conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) din Legea 92/1992 magistrații în
activitate sau pensionari, precum și soțul, soția și copii aflați în
întreținerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistență medicală,
medicamente și proteze, astfel că legea nu condiționează acordarea asistenței
medicale gratuite de plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate,
iar modificarea intervenită indirect, prin inserarea acestei condiții, se
referă la perioada ulterioară celei pentru care s-au solicitat drepturile bănești
respective.
Prin decizia 586/R din 8 mai 2003
Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a respins ca nefondate recursurile
declarate de Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. împotriva sentinței
1711 din 20 decembrie 2002, cu motivarea că acordarea asistenței medicale
gratuite nu poate fi condiționată de plata contribuției lunare întrucât s-ar
ajunge în fapt la o asistență medicală contracost, eliminându-se caracterul de
gratuitate a acesteia.
Împotriva hotărârilor judecătorești
pronunțate în cauză în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. în vigoare la data
când acestea au devenit irevocabile procurorul general al Parchetului de pe
lângă Î.C.C.J. a declarat recurs în anulare, arătând că acestea au fost
pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare
greșită a cauzei pe fond.
În motivarea recursului în anulare
se arată că prin interpretarea sistematică și cronologică a dispozițiunilor
art. 1 alin. (2) din Legea 145/1997, art. 4 și art. 6 lit. a), b), c), d) din
același act normativ, în care sunt prevăzute explicit categoriile de persoane
care beneficiază de asigurare de sănătate, fără plata contribuției, a art. 55
din Legea 145/1997 în care sunt stabilite categoriile de persoane care sunt
asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuției pentru
asigurările sociale de sănătate, raportat la art. 99 din Legea 92/1992
modificată prin Legea 142/1997 a H.G. 409 din 2 iulie 1992 și a normelor emise
în aplicarea H.G. 409/1998 rezultă că magistrații și personalul auxiliar de
specialitate au dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că
li se fac rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate.
Legiuitorul nu putea prevede expres
obligația de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru
magistrați în Legea 92/1992 deoarece Legea 145/1997 a asigurărilor sociale de
sănătate, care a instituit principiul obligativității asigurării de sănătate
pentru toți cetățenii români, cetățenii străini și apatrizi cu reședința în
România și a nominalizat persoanele care au calitatea de asigurat fără plata
contribuției pentru asigurări sociale de sănătate, precum și categoriile
exceptate de la plata contribuției de asigurări sociale, a fost adoptată în
anul 1997 și a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998.
Normele metodologice emise în
aplicarea H.G. 409 din 2 iulie 1998 au prevăzut în art. 6 ca soții și soțiile
magistraților și ale personalului auxiliar de specialitate în activitate sau
pensionari beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1 din H.G. 409/1998
numai dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară de asigurări de sănătate
sau fac parte din categoriile de persoane care potrivit legii sunt scutite de
plata contribuției de asigurări sociale de sănătate.
S-a apreciat că, prin hotărârile
pronunțate în cauză, instanțele au interpretat și aplicat greșit actele
normative în vigoare, iar această încălcare esențială a legii a determinat o
soluționare greșită a cauzei pe fond.
Pentru aceste motive procurorul
general a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor
judecătorești criticate și pe fond respingerea acțiunii.
Recursul în anulare este întemeiat.
În conformitate cu prevederile art.
1 alin. (2) din Legea 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt
obligatorii și funcționează descentralizat pe baza principiului solidarității
și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor.
În art. 4 din acest act normativ
sunt enumerate categoriile de persoane supuse în mod obligatoriu asigurării,
iar în alineatul doi al aceluiași articol ce prevede obligativitatea ca
asigurații să plătească lunar o contribuție pentru asigurările sociale de
sănătate.
În art. 6 și art. 55 din Legea
145/1997, sunt enumerate limitativ categoriile de persoane care beneficiază de
asigurările de sănătate, fără plata contribuției, precum și categoriile de
persoane asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuției pentru
asigurările sociale de sănătate, fără ca din vreuna din categorii să facă parte
și magistrații.
Cu excepția categoriilor de persoane
menționate de art. 6 și art. 55 din Legea 145/1997 persoanele asigurate sunt
obligate la plata unei contribuții bănești lunare, pentru asigurări sociale de
sănătate în cotă de 7% aplicată venitului brut .
Conform art. 99 din Legea 92/1992
modificată prin Legea 142/1997, magistrații în activitate sau pensionarii
precum și soțul, soția și copii aflați în întreținerea acestora, beneficiază în
mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze. Condițiile de
acordare gratuită a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor, urma să
se stabilească prin hotărâre de guvern.
Prin art. 5 din H.G. 409 din 2 iulie
1998 privind condițiile de acordare, în mod gratuit a asistenței medicale,
medicamentelor și protezelor pentru magistrați, personalul auxiliar de
specialitate și membrii de familie ai acestora se prevede că în termen de 30
zile de la publicarea hotărârii, Ministerul Justiției, Parchetul de pe lângă
Curtea Supremă de Justiție urmează să emită norme comune pentru aplicarea hotărârii.
În pct.l 6 din Normele Comune
318/FB/807/C/1999 din 26 mai 1999 emise în aplicarea H.G. 409/1998 se prevede
că soții sau soțiile magistraților și ale personalului auxiliar de
specialitate, în activitate sau pensionari, beneficiază de gratuitățile prevăzute
de art. 1 alin. (1) din H.G. 409/1998, dacă fac dovada că plătesc contribuția
anuală de asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care,
potrivit legii, sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurări de
sănătate.
Din interpretarea sistematică și
cronologică a dispozițiunilor din actele normative menționate, rezultă că
magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistență
medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac rețineri în contul
contribuției lunare de asigurări de sănătate.
Legiuitorul nu putea prevede expres
obligația de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru
magistrați și personalul auxiliar, în Legea 92/1992, deoarece legea
asigurărilor sociale de sănătate 145 a fost adoptată abia în 1997 și a intrat
în vigoare la 1 februarie 1998.
Din tăcerea legiuitorului, care nu a
prevăzut printre categoriile exceptate prin legi speciale pe magistrați și
personalul auxiliar se deduce că intenția acestuia a fost aceea de a nu-i scuti
pe aceștia de plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de
sănătate.
Ca un argument în plus, este și
faptul că reclamanta a încheiat contract cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., prin care în
conformitate cu art. 4 din Legea 145/1997 angajatorul s-a obligat să vireze
contribuția de asigurări de sănătate prevăzută de lege.
Având în vedere faptul că instanțele
au interpretat și au aplicat în mod greșit actele normative mai sus enunțate,
iar această încălcare esențială a legii a determinat o soluționare greșită a
cauzei pe fond, Curtea urmează să admită recursul în anulare formulat de
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. și în temeiul art. 314
C. proc. civ. să caseze hotărârile judecătorești criticate, iar pe fond să
respingă acțiunea. Urmare a respingerii acțiunii pe fond urmează a fi respinsă
conform art. 60 alin. (1) C. proc. civ. și cererea de chemare în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție.
Casează decizia civilă nr. 586 din 8 mai
2003 a Curții de Apel Brașov precum și sentința civilă nr. 1711 din 20
decembrie 2002 a Tribunalului Covasna și pe fond respinge acțiunea formulată de
A.M. și cererea de chemare în garanție a C.N.A.S.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 17 septembrie 2004.