ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5159/2004

Asupra recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

La data de 4 noiembrie 2002, T.E.,

grefier șef la Judecătoria Sf.Gheorghe a chemat în judecată Ministerul

Justiției, Tribunalul Covasna și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., pentru a fi obligați

să-i restituie sumele de bani încasate prin reținerea procentului de 7% din

salariul lunar reprezentând contribuție la fondul de asigurări sociale de

sănătate, pentru perioada 1 ianuarie 2000–29 martie 2001, cu aplicarea

coeficientului de inflație la data executării hotărârii.

C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a chemat în garanție

C.N.A.S.S. pentru a fi obligată la înapoierea a 25 % din sumele plătite

reclamantei în caz de admitere a acțiunii principale.

Tribunalul Covasna, secția civilă, prin

sentința nr. 1727 din 20 decembrie 2002, a admis acțiunea principală așa cum a

fost formulată. Totodată, a respins cererea de chemare în garanție.

Curtea de Apel Brașov, secția civilă,

prin decizia nr. 583/R din 8 mai 2003, a respins, ca nefondate, recursurile

pârâților Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Soluția instanțelor a fost fundamentată

pe dispozițiile art. 99 din Legea nr. 92/1992, modificate prin Legea nr. 142/1997

în raport de care s-a apreciat că, în speță, există o plată nedatorată.

Împotriva celor două hotărâri

judecătorești Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție a declarat recurs în anulare cerând în temeiul art. 4, art. 6, art. 9

și art. 55 din Legea nr. 145/1997, reformarea lor, iar pe fond, respingerea

acțiunii, corelativ, a cererii de chemare în garanție, ca fiind rămasă fără

obiect.

Recursul în anulare este fondat.

Dispozițiile art. 99 din Legea nr. 92/1992,

modificate prin Legea nr. 142/1997, invocate în sprijinul soluției de admitere

a acțiunii, trebuie corelate cu prevederile art. 4, art. 6, art. 9 și art. 55

din Legea nr. 145/1997 în raport de care plata contribuției pentru fondul

asigurărilor sociale de sănătate, invocată prin acțiune, este o plată datorată.

În consecință, nefiind întrunite

cerințele plății nedatorate, invocată ca temei de drept în sprijinul admiterii

acțiunii, rezultă că soluția atacată este nelegală.

Drept urmare, se impune admiterea

recursului în anulare, așa cum a fost formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Casează decizia nr. 583 din 8 mai 2003 a

Curții de Apel Brașov, secția civilă, precum și sentința civilă nr. 1727 din 20

decembrie 2002 a Tribunalului Covasna și pe fond respinge acțiunea formulată de

T.E. și cererea de chemare în garanție a C.N.A.S.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 septembrie 2004.