ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 158/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 158/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 3 iulie 2002, M.E. a chemat
în judecată Ministerul Justiției și Tribunalul Harghita, pentru a fi obligați să-i
restituie sumele de bani încasate prin reținerea procentului de 7% din salariul
lunar, cu titlu de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate, pentru
perioada 1 ianuarie 2000 – 1 martie 2001, cu aplicarea coeficientului de inflație
la data executării hotărârii.
Ministerul Justiției a chemat în garanție
C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. pentru a fi obligată la înapoierea plății făcute reclamantului
în caz de admitere a acțiunii principale.
Tribunalul Harghita, secția civilă, prin
sentința nr. 957 din 14 august 2002, a admis acțiunea principală și cererea de chemare
în garanție, așa cum au fost formulate.
Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă,
prin decizia nr. 985/R din 15 noiembrie 2002, a respins, ca nefondate, recursurile
pârâtului Ministerul Justiției și a chematului în garanție.
Soluția instanțelor a fost fundamentată
pe dispozițiile art. 99 din Legea nr. 92/1992, modificate prin Legea nr. 142/1997
în raport de care s-a apreciat că, în speță, există o plată nedatorată.
Împotriva celor două hotărâri judecătorești
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat
recurs în anulare cerând, în temeiul art. 4, art. 6, art. 9 și art. 55 din Legea
nr. 145/1997, reformarea lor, iar, pe fond, respingerea acțiunii și, corelativ,
a cererii de chemare în garanție, ca fiind rămasă fără obiect.
Recursul în anulare este fondat.
Dispozițiile art. 99 din Legea nr. 92/1992,
modificate prin Legea nr. 142/1997, invocate în sprijinul soluției de admitere a
acțiunii, trebuie corelate cu prevederile art. 4, art. 6, art. 9 și art. 55 din
Legea nr. 145/1997 în raport de care plata contribuției pentru fondul asigurărilor
sociale de sănătate, născută prin acțiune, este o plată datorată.
În consecință, nefiind întrunite cerințele
plății nedatorate, invocate ca temei de drept în sprijinul admiterii acțiunii, rezultă
că soluția atacată este nelegală.
Drept urmare, se impune admiterea recursului
în anulare, așa cum a fost formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare.
Casează decizia civilă 985/R din 15 noiembrie
2002 a Curții
de Apel Târgu-Mureș, precum și sentința civilă 957 din
14 august 2002 a Tribunalului Harghita, iar pe fond respinge acțiunea reclamantului
și cererea de chemare în garanție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2005.