ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1589/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1589/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului în anulare de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 4 noiembrie 2002 la Tribunalul
Covasna, reclamanta C.M.M.(grefier C.F. la Judecătoria Întorsura Buzăului) a
chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Covasna și Ministerul Justiției,
solicitând restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuție la asigurările
sociale de sănătate în procent de 7% din veniturile de brute de natură
salarială încasate de pârâți în perioada anterioară datei de 29 martie 2001,
reprezentând plată nedatorată, cu aplicarea dobânzii legale, calculată conform
O.G. nr. 9/2000.
Pârâtul Ministerul Justiției, prin
întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și a formulat
o cerere de chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Aceasta din urmă, la rândul ei a
chemat în garanție C.N.A.S.S. pentru restituirea sumei echivalente cu 25% din
cea pretinsă de reclamantă, sumă virată în temeiul art. 21 alin. (2) lit. c)
din statului C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Prin sentința civilă nr. 1590 din 20
decembrie 2002 a Tribunalului Covasna s-au admis atât acțiunea reclamantei cât
și cererea de chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și s-a respins
excepția lipsei calității procesuale pasive, precum și cererea de chemare în
garanție a CNAS.
Curtea de Apel Brașov, prin decizia
civilă nr. 492/R din 8 aprilie 2003 a respins, ca nefondate, recursurile
declarate de Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Instanțele au reținut, în esență,
că, potrivit art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992, reclamanta beneficiază
în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze întrucât legea nu
condiționează acordarea asistenței medicale gratuite de plata contribuției de
asigurări sociale de sănătate, iar modificarea intervenită în materie prin
inserarea acestei condiții se referă la perioada ulterioară celei pentru care
s-au solicitat drepturile bănești.
Împotriva hotărârilor judecătorești
menționate, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, în temeiul art. 330 pct. 2 C.
proc. civ., pe considerentul că acestea au fost pronunțate cu încălcarea
esențială a legii, respectiv a dispozițiilor art. 1, art. 4, art. 6, art. 52 și
art. 55 din Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate și art. 6/1
din Normele comune emise la 26 mai 1999 în aplicarea H.G. nr. 409/1998, ceea ce
a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.
În motivarea recursului în anulare
s-a arătat că, prin interpretarea dispozițiilor legale evocate rezultă că
personalul auxiliar de specialitate are dreptul la asistență medicală gratuită
doar dacă face dovada plății contribuției lunare de asigurări de sănătate,
acesta nefăcând parte din categoriile de persoane exceptate de la plata acestei
contribuții.
În consecință, s-a solicitat
admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor criticate și, pe fond,
respingerea acțiunii.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea
nr. 145/1997, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998, asigurările
sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat, pe baza
principiului solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea
fondurilor.
Art. 4 alin. (1) din lege stabilește
că sunt supuși asigurării, în mod obligatoriu, cetățenii străini și apatrizii
care au reședința în România, în alin. (2) prevăzându-se obligativitatea plății
lunare de către asigurați a unei contribuții pentru asigurări de sănătate.
Art. 6 din același act normativ
enumeră categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate, fără
plata contribuției, respectiv: copiii și tinerii până la vârsta de 26 de ani,
dacă sunt elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează venituri din muncă;
persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă sau care se află
în îngrijirea familiei; soțul, soția, părinții, fără venituri proprii, aflați
în întreținerea unei persoane asigurate; persoanele ale căror drepturi sunt
stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990, prin Legea nr. 44/1994 și prin art. 2
din Legea nr. 42/1990, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite
din drepturile bănești acordate de lege, precum și cele provenite din pensii.
În art. 55 din Legea nr. 145/1997 au
fost stabilite categoriile de persoane care sunt asigurate prin efectul legii,
cu scutirea de plata contribuției pentru asigurările de sănătate și anume:
persoanele care satisfac serviciul militar în termen; persoanele care se află
în concediu medical sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav
în vârstă de până la 6 ani; execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest
preventiv; fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social,
potrivit Legii nr. 67/1995.
Conform art. 99 din Legea nr. 92/1992,
modificată prin Legea nr. 142/1997, magistrații în activitate sau pensionari,
precum și soțul, soția, copiii aflați în întreținerea acestora beneficiază, în
mod gratuit, de asistență medicală, medicamente și proteze, condițiile de acordare
a acestora urmând a fi stabilite prin hotărâre de guvern.
La pct. 6/I al „Normelor comune” nr.
318/FB/64/807/C/1999 din 26 mai 1999, emise în aplicarea H.G. nr. 409/1998 se
prevede că soții sau soțiile magistraților și ale personalului auxiliar de specialitate,
în activitate sau pensionari, beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1
alin. (1) din H.G. nr. 409/1998 dacă fac dovada că plătesc contribuția anuală
de asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care,
potrivit legii, sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurări de
sănătate.
Din interpretarea dispozițiilor
legale citate rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au
dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac rețineri
în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate. De altfel, legiuitorul
nu putea să prevadă în mod expres obligația de contribuție la fondul de
asigurări sociale de sănătate pentru magistrați în Legea nr. 92/1992 deoarece
Legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat
în vigoare la data de 1 ianuarie 1998.
Reclamanta, în calitate de grefier C.F.
la Judecătoria Întorsura Buzăului a încheiat un contract cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
prin care a cunoscut faptul că, în conformitate cu art. 4 din Legea nr. 145/1997,
angajatorul avea obligația de a reține și vira contribuția de asigurări de
sănătate prevăzută de lege.
În raport de cele arătate, recursul
în anulare va fi admis, se vor casa hotărârile pronunțate în cauză și, în fond,
se va respinge acțiunea reclamantei, precum și cererile de chemare în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat
de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție împotriva sentinței civile 1590 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului
Covasna și a deciziei nr. 492/R din 8 aprilie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția
civilă.
Casează hotărârile atacate și, în
fond, respinge acțiunea formulată de reclamanta C.M.M., precum și cererile de
chemare în garanție formulate împotriva C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și respectiv a C.N.A.S.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2005.