ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5206/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Covasna sub nr. 3213 din 4 noiembrie 2002, reclamanta

T.L. a chemat în judecată pârâții

Tribunalul Covasna, Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și a solicitat

obligarea lor la restituirea sumelor încasate prin reținerea nelegală a

procentului de 7% din veniturile brute de natură salarială, cu titlu de primă

pentru asigurări de sănătate pe perioada 1 ianuarie 2000-29 martie 2001, cu

aplicarea dobânzii legale până la data executării hotărârii.

C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a chemat în

garanție C.N.A.S.S. pentru a fi obligată să restituie 25% din suma pretinsă de

reclamantă.

Tribunalul Covasna, prin sentința

civilă nr. 1728 din 20 decembrie 2002 a admis acțiunea reclamantei T.L. și în

consecință, a obligat pârâții să plătească acesteia suma de 5.253.614 lei cu

titlu de plată nedatorată pe perioada 1 ianuarie 2000- 29 martie 2002, cu

dobânda calculată potrivit O.G. nr. 9/2000, de la data reținerii cotei de 7% și

până la plata efectiv.

A respins cererea de chemare în

garanție formulată de

C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

București împotriva Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și

excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Justiției

și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. București.

Prin decizia civilă nr. 584/R din 8

mai 2003, Curtea de Apel Brașov, cu opinie majoritară a respins recursurile

declarate de pârâții Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. București.

Cele două instanțe au reținut în

esență că, potrivit art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, magistrații în

activitate sau pensionarii, precum și soțul, soția și copiii aflați în

întreținerea acestora, beneficiază în mod gratuit de asistență medicală,

medicamente și proteze, astfel că legea nu condiționează acordarea asistenței

medicale gratuite de plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate,

iar modificarea, intervenită în materie, prin înserarea acestei notițe, se

referă la perioada ulterioară celei pentru care s-au solicitat drepturile

bănești respective.

De asemenea, s-a reținut că acordarea asistenței medicale

gratuite nu poate fi condiționată de plata contribuției lunare, întrucât s-ar

ajunge în fapt, la o asistență medicală contra cost, eliminându-se astfel

caracterul de gratuitate al acestora.

Conform prevederilor art. 27 lit. f)

din Legea nr. 92/1992 și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul General

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat

recurs în anulare împotriva sentinței civile nr. 11728 din 20 decembrie 2002 a

Tribunalului Covasna și a deciziei civile nr. 584/R din 8 mai 2003 a Curții de

Apel Brașov, considerând că hotărârile criticate au fost pronunțate cu

încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat soluționarea greșită a

cauzei de fond.

Se arată în acest sens, că în

conformitate cu dispozițiile art. 99 din Legea nr. 92/1992, magistrații

beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteză, iar

condițiile în care acestea se acordă au fost atribuite prin H.G. nr. 409/1998

și Normele emise pentru aplicarea acestei hotărârii, în sensul că acordarea

gratuităților se face în condițiile prevăzute de Legea nr. 145/1997.

Se susține în recursul în anulare că

printr-o interpretare sistematică a tuturor actelor normative menționate, în

ordinea lor cronologică, rezultă că magistrații și personalul de specialitate

auxiliar au dreptul la asistență medicală gratuită, numai dacă fac dovada că li

se fac rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Astfel se arată, că în baza Legii

nr. 145/1997 se prevede obligativitatea asigurării pentru toți cetățeni români,

cu domiciliul în țară, pentru cetățeni străini și apatrizi care au rezidență în

România, cât și obligația acestora de a plăti contribuția lunară; persoanele

exceptate de la plata contribuției sunt nominalizate în mod expres în mai multe

texte de lege, iar în aceste categorii nu figurează magistrații și personalul

auxiliar de specialitate.

În finalul recursului în anulare se

învederează că prin tăcerea legiuitorului, care nu a precizat în categoriile exceptate

și pe magistrați se deduce intenția cu aceștia să nu fie scutiți de plată

pentru fondul de asigurări sociale de sănătate.

Ca atare, se precizează că prin

hotărârile criticate, instanțele au interpretat și au aplicat greșit actele

normative în vigoare atunci când au reținut că magistrații și personalul

auxiliar de specialitate nu trebuie să plătească contribuția lunară, iar

această încălcare esențială a legii a determinat o soluționare greșită a cauzei

pe fond.

Față de toate aceste motive s-a

solicitat admiterea recursului în anulare și pe fond respingerea acțiunii

reclamantei.

Recursul în anulare este fondat.

Printr-o interpretare sistematică a

tuturor dispozițiilor cuprinse în actele normative care vor fi analizate

urmează a reține:

Este de necontestat că în

conformitate cu prevederile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992

republicată la 30 septembrie 1997, magistrații și personalul auxiliar de

specialitate beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și

proteze.

Condițiile de acordare a acestora se

stabilesc însă prin hotărâre a guvernului așa cum se precizează în art. 99

alin. (1) din lege.

În acest sens Guvernul a emis la

data de 20 iulie 1998 Hotărârea nr. 409 care în art. 1 arată fără achivoc că de

aceste gratuități se beneficiază în condițiile Legii asigurărilor sociale de

sănătate nr. 145/1997 (intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998); același lucru

este precizat și în Normele comune nr. 318/FB-64-807/e din 26 mai 1999 emise de

Ministerul Justiției, Curtea Supremă de Justiție și Parchetul de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție, pentru aplicarea H.G. nr. 409/1998.

În consecință, aceste acte normative

reglementează fără echivoc că beneficiul gratuităților menționat de art. 99 și

art. 141 din Legea nr. 92/1992 operează în condițiile Legii nr. 145/1997, care

prevede în art.4 obligativitatea asigurării pentru toți cetățenii români cu

domiciliul în țară, iar în alineatul al doilea arată în mod iperativ că

„asigurați vor plăti o contribuție lunară pentru asigurări sociale de

sănătate”.

În art. 6 și 55 din aceeași lege

sunt criticate categoriile de persoane care beneficiază de asigurare fără plata

contribuției și cele care sunt scutite de această plată.

Deci, din interpretarea acestor

prevederi legale rezultă că legiuitorul a arătat în mod explicit care este

voința sa și anume că beneficiarul gratuităților pentru magistrați și

personalul auxiliar de specialitate, „să se facă în condițiile Legii nr.

145/1997”.

Dacă legiuitorul ar fi dorit ca cei

prevăzuți în art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 să aibă calitatea de

asigurați fără plata contribuției, sau să fie scutiți de ea, nu ar fi făcut

trimitere la condițiile Legii nr. 145/1997 și ar fi menționat-o expres,

incluzându-i în categoriile prevăzute de art. 6 sau art. 55 din această lege.

Legiuitorul însă nu a dorit acest

lucru, pentru că în categoria excepțiilor au fost cuprinse persoanele care nu

au venituri sau nu pot dobândi venituri într-o anumită perioadă.

Ca atare, instanțele care au reținut

în hotărârile criticate în recursul în anulare că sintagma „în condițiile Legii

nr. 145/1997” a fost necesară pentru a atesta existența și suportul între Legea

specială nr. 92/1992 și Legea generală nr. 145/1997, au interpretat și au

aplicat greșit actele normative mai înainte menționate, încălcând esențial

legea, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Distinct de cele menționate

anterior, se mai reține că mai înainte de soluționarea irevocabilă a cauzei,

prin Legea nr. 118 din 30 martie 2001 pentru aprobarea O.U.G. nr. 179 din 11

noiembrie 1999 privind modificarea și completarea Legii nr. 92/1992, alin. (1)

al art. 99 a căpătat următorul cuprins: „magistrații în activitate sau

pensionari, precum și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora

beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, în

condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției de

asigurări sociale de sănătate”, ceea ce demonstrează în plus că voința

legiuitorului a fost constantă, în sensul că gratuitățile să se acorde, cu

condiția plății contribuției lunare pentru asigurări sociale de sănătate.

Astfel fiind, față de considerentele

de mai sus și raportat la dispozițiile art. 314 C. proc. civ. se va admite

recursul în anulare, se vor casa hotărârile criticate și pe fond, se va

respinge acțiunea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Casează decizia civilă nr. 584 din 8

mai 2003 a Curții de Apel Brașov, precum și sentința civilă nr. 1728 din 20

decembrie 2002 a Tribunalului Covasna și respinge, ca nefondată acțiunea

reclamantei

T.L

.

Respinge cererea de chemare în

garanție a C.N.A.S. formulată de pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2004.