ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5722/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Covasna la 4 noiembrie 2002, V.E.

magistrat consultant la această instanță a chemat în judecată pe pârâții

Ministerul Justiției în calitate de ordonator principal de credite, Tribunalul Covasna

și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. pentru a fi obligați să-i restituie la valoarea

actualizată sumele reținute nedatorat în procent de 7% din drepturile salariale

lunare până la 29 martie 2001, cu titlu de contribuție la asigurările sociale

de sănătate.

În susținerea acțiunii s-a pretins în esență că în condițiile asigurării

gratuității medicale pentru magistrații și personalul auxiliar de specialitate

din cadrul instanțelor judecătorești prin Legea nr. 92/1992 și H.G. nr.

409/1998, reținerea și calcularea contribuției acestora la fondul de asigurări

sociale de sănătate ar fi lipsită de temei legal.

Reclamanta a invocat totodată inaplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 145/1997,

până la modificarea legislației speciale derogatorii prin Legea nr. 118/2001.

Soluționând cauza în primă instanță prin sentința civilă nr. 1676 din 20

decembrie 2002 Tribunalul Covasna a admis acțiunea cu consecința obligării

pârâților la restituirea către reclamantă a sumei de 5.520.783 lei cu titlu de

plata nedatorată pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 29 martie 2001 cu dobânda

legală calculată conform O.G. nr. 9/2000 de la data reținerii lunare din

veniturile salariale a cotei de 7% contribuție la asigurările sociale, până la

plata efectivă.

Totodată au fost respinse cererea de chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

București împotriva Casei Naționale O.P.S.N.A.J., precum și excepțiile privind

lipsa calității procesuale pasive invocate de pârâți.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a socotit că potrivit art. 99

alin. (1) din Legea nr. 92/1992 în vigoare la data efectuării reținerilor

pentru asigurările de sănătate, magistrații și personalul de specialitate din

cadrul autorității judecătorești, beneficiau în mod gratuit de asistență

medicală, fără plata vreunor sume de bani destinate fondului de asigurări

sociale.

Hotărârea primei instanțe a fost confirmată de Curtea de Apel Brașov, secția

civilă, care prin decizia nr. 384 R din 20 martie 2003 a respins ca nefondate

recursurile declarate de Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Invocând încălcarea esențială a legii cu consecința soluționării greșite

a fondului litigiului dintre părți, Procurorul general al Parchetului de pe

lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat în termenul și cu respectarea

cerințelor procedurale, recursul în anulare de față, solicitând casarea

hotărârilor pronunțate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin recursul în anulare s-a arătat astfel că instanțele au nesocotit

prevederile Legii nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate care

prevăd expres care sunt persoanele scutite de plata contribuției pentru

asigurările sociale de sănătate, cât și cele cuprinse în Normele Comune nr. 318

TB/64/807/1999 emise de Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție în aplicarea H.G. nr. 409/1998 referitoare la condițiile de

acordare a asistenței medicale gratuite pentru magistrați, personalul auxiliar

de specialitate și membrii de familie ai acestora.

Recursul în anulare este fondat.

În conformitate cu disp. art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997 în

vigoare și la data ivirii litigiului, asigurările sociale de sănătate sunt

obligatorii și funcționează descentralizat pe baza principiului solidarității

și al subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor.

Potrivit art. 4 alin. (2) din lege, toate persoanele supuse asigurării,

respectiv cetățenii români cu domiciliul în țară, precum li cetățenii străini

ori apatrizii care au reședința în România sunt obligate să plătească lunar o

contribuție pentru asigurările sociale de sănătate în cuantumul arătat în art.

52, anume, 7% din venitul brut.

De la normele legale cu aplicabilitatea generală mai sus menționate,

prin disp. art. 6 și art. 55 din Legea nr. 145/1997 au fost explicit și

limitativ exceptate, persoanele care beneficiază de asigurări de sănătate fără

plata contribuției, precum și cele scutite temporar de plata contribuției,

printre acestea nefiind prevăzute cele încadrate în calitate de magistrați sau

personal auxiliar de specialitate în cadrul autorității judecătorești.

De altfel, acest fapt rezultă și din cele convenite. Cu putere

obligatorie în domeniu, între Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție prin „Normele Comune” nr. 318/1999 emise în

aplicarea H.G. nr. 409/1998 privind condițiile de acordare a asistenței

medicale prevăzute în art. 99 din Legea nr. 92/1992 modificată prin Legea nr.

142/1997 și prin care magistrații în funcție sau pensionarii și membrii

familiilor acestora nu au fost scutiți de plata contribuției lunare bănești

pentru asigurările sociale de sănătate, consacrându-se dimpotrivă condiția

acordării gratuităților, de dovada plății primei lunare de 7% din venitul lunar

brut.

Așa fiind, cum acțiunea pentru restituirea sumelor legal datorate de

reclamantă a fost greșit admisă, Curtea va admite recursul în anulare cu

consecința casării hotărârilor pronunțate și a respingerii acțiunii ca

nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare

declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție împotriva deciziei nr. 384/R din 20 martie 2003 a Curții

de Apel Brașov, secția civilă.

Casează decizia precum și sentința nr. 1676 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului

Covasna și respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta V.E.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie

2004.