ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6158/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 28 noiembrie 2002, la Tribunalul Covasna, reclamantul Ș.G.,

a chemat în judecată pe pârâții: Tribunalul Covasna, Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.,

solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâții să fie obligați să-i

restituie sumele reținute cu titlu de contribuție la asigurări sociale de

sănătate în procent de 7% din veniturile brute realizate pe perioada: 1

ianuarie 2000-29 martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale conform O.G. nr. 9/2000.

Ministerul Justiției, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii, deoarece, Legea nr. 145/1997 care completează

Legea nr. 92/1992 nu include magistrații și personalul auxiliar în categoriile

de personal exceptate de la plata cotizației obligatorii.

Tribunalul Covasna, prin sentința civilă nr. 1577

din 20 decembrie 2002, a respins cererea de chemare în garanție a C.N.A.S. și

excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Justiției

și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.; a admis acțiunea și a obligat pe pârâți să restituie

reclamantului suma reținută cu titlu de contribuție la fondul asigurărilor

sociale de sănătate în procent de 7% din salariul cuvenit pentru perioada: 1

ianuarie 2000-29 martie 2001, cu dobânda legală calculată conform O.G. nr. 9/2000.

Pentru a pronunța această soluție instanța de

fond a reținut că, în mod nelegal s-a reținut din salariul reclamantului o cotă

de 7% drept primă de asigurare de sănătate, deoarece în conformitate cu art. 99

alin. (1) din Legea nr. 92/1992 magistrații în activitate sau pensionari,

precum și soțul și copii aflați în întreținerea acestora, beneficiază în mod

gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, astfel că legea nu

condiționează acordarea asistenței medicale gratuite de plata unor contribuții

de asigurări sociale de sănătate, iar modificarea intervenită în materie, prin

înserarea acelei prevederi, se referă la perioada ulterioară celei pentru care

s-au solicitat drepturile bănești respective.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia civilă nr. 244

din 11 martie 2003 a respins ca nefondate recursurile declarate de Ministerul

Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., împotriva sentinței civile nr.1577 din 20

decembrie 2002.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de

Apel Brașov a reținut că acordarea asistenței medicale gratuite nu poate fi

condiționată de plata contribuției lunare întrucât s-ar ajunge în fapt la o

asistență medicală contracost, eliminându-se astfel caracterul de gratuitate al

acestora.

Împotriva celor două soluții mai sus prezentate

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a

declarat recurs în anulare solicitând casarea acestora cu respingerea acțiunii

ca nefondată. În motivarea recursului în anulare întemeiat pe dispozițiile art.

27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și art. 330 pct. 2 C. proc. civ. s-au invocat

dispozițiile Legii nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate care nu

încadrează între persoanele exceptate de la plata contribuției obligatorii, cu

acest titlu, pe magistrați sau personalul auxiliar de specialitate.

Dispozițiile acestei din urmă legi sunt

incidente pentru punerea în practică a prevederilor art. 99 și art. 141 din

Legea nr. 92/1992 întrucât la Legea nr. 145/1997 se face trimitere, în mod

expres, prin H.G. nr. 409/1998, elaborată în temeiul art. 99 alin. (2) din

Legea organizării judecătorești.

Recursul în anulare este fondat și se va admite

pentru următoarele considerente.

Prin Legea nr. 142/1997 privind modificarea și

completarea Legii nr. 92/1992 s-au introdus două articole art. 99 și art. 141

aplicabile magistraților și personalului auxiliar de specialitate. Aceste noi

reglementări au instituit pentru categoriile arătate, dreptul de a beneficia în

mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze.

Condițiile de acordare, în mod gratuit, a asistenței

medicale, medicamentelor și protezelor, potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (2)

din Legea nr. 92/1992, urmând a se stabili prin hotărâre de Guvern în termen de

30 de zile de la intrarea în vigoare a legii de modificare a legii de

organizare judecătorească.

H.G. nr. 409 din 2 iulie 1998 (publicată în M. Of.,

nr. 275/1998) privind condițiile de acordare, în mod gratuit, a asistenței

medicale, medicamentelor și protezelor pentru magistrați, personalul auxiliar

de specialitate și membrilor de familie ai acestora, a stabilit în art. 1 că

magistrații în activitate sau pensionari precum și soțul sau soția și copiii

aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în mod gratuit de servicii de

asistență medicală, de medicamente și proteze, în condițiile Legii nr. 145/1997

publicată în M. Of., nr. 178 din 31 iulie 1997 și ale prezentei hotărâri.

Legea nr. 145/1997, legea asigurărilor sociale

de sănătate, intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998 stabilește principiul

obligativității asigurărilor sociale de sănătate precum și principiile

solidarității și subsidiarității în baza cărora funcționează această categorie

de asigurări.

Regula generală instituită de această lege este

exprimată în art. 4 în termeni clari de normă imperativă: sunt supuse în mod

obligatoriu asigurării potrivit prezentei legi cetățenii români cu domiciliul

în țară, cetățenii străini și apatrizi care au reședința în România; asigurații

vor plăti o contribuție lunară pentru asigurările sociale de sănătate.

Contribuția lunară este fixată la 7% de art. 52

din aceeași lege.

De la această regulă legea instituie două

categorii de persoane care sunt exceptate.

O primă categorie este arătată limitativ de art.

6 care enumeră peroanele care beneficiază de asigurarea de sănătate, fără plata

contribuției, și anume:

-

copiii și

tinerii până la 26 de ani dacă sunt elevi, studenți sau ucenici și dacă nu

realizează venituri de muncă;

-

persoane cu

handicap care nu realizează venituri de muncă;

-

soț, soție,

părinți, bunici fără venituri proprii, aflați în întreținerea unei persoane

asigurate;

-

persoane ale

căror drepturi sunt stabilite prin legi speciale Decretul –lege nr. 118/1990

persecutați politic, Legea nr. 44/1994, veteranii de război, Legea nr. 42/1990,

eroi martiri, dacă nu realizează alte venituri decât cele prevăzute de

drepturile bănești acordate de lege precum și cele provenite din pensii.

Toate

aceste patru categorii de persoane se caracterizează prin faptul că nu

realizează venituri din muncă.

O a doua categorie de exceptații

este cuprinsă în art. 55 din lege care enumeră persoanele asigurate prin

efectul legii cu scutire de plată a contribuției pentru asigurări sociale de

sănătate. Sunt persoane care în mod temporar sunt private de venituri de muncă

și anume: militarii în termen, persoane aflate în concediu medical, persoane

aflate în detenție privativă de libertate și beneficiarii formelor de ajutor

social potrivit Legii nr. 67/1995.

Este așadar limpede că ideea de

scutire de plata contribuției lunare este impusă și acordată de lipsa surselor

de venit.

H.G. nr. 409/1998, în realizarea

dispozițiilor art. 99 alin. (2) din Legea nr. 92/19992, explică în art. 3

condițiile în care se acordă gratuitatea asistenței medicale, contribuțiile

personale, stabilite potrivit dispozițiilor legale, suportate de persoanele

prevăzute în art. 1 pentru furnizarea de servicii medicale și achiziționarea de

medicamente și proteze se decontează acestora, pe bază de documente

justificative, din bugetul Ministerului Justiției sau, după caz, al

Ministerului Public ori al Curții Supreme de Justiție.

Este adevărat că Legea nr. 92/1992

este lege specială care introduce dreptul de asistență medicală, medicamente și

proteze gratuite, dar gratuitatea prevăzută de legea specială se realizează în

condițiile Legii nr. 145/1997, după cum o spune și H.G. nr. 409/1998 emisă în

temeiul Legii nr. 92/1992. In alți termeni, persoanele cărora li se aplică

prevederile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 sunt ținute la plata

contribuției lunare de 7% stabilită de Legea nr. 145/1997.

Gratuitatea instituită de legea

specială se traduce potrivit H.G. nr. 409/1998, prin decontarea, pe baza

documentelor justificative, a prețului suportat de persoanele îndreptățite

pentru furnizarea de servicii medicale și achiziționarea de medicamente și

proteze. Actul normativ emis pentru stabilirea condițiilor de acordare a

acestei gratuități nu prevede rambursarea plății contribuției lunare de

asigurări sociale de sănătate.

Mai mult de atât, în Normele comune

nr. 318/PB/64/807/C/1999 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiției, Curții

Supreme de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție emise

în aplicarea H.G. nr. 409/1998 se prevede expres în pct. 6/I că beneficiază de

gratuitățile prevăzute de art. 1 al H.G. nr. 409/1998 soțul sau soția

magistraților și pensionarilor dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară de

asigurări de sănătate sau că fac parte din categorii de persoane care, potrivit

legii, sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Este de reținut că

prin Legea nr. 118 din 30 martie 2001 pentru aprobarea O.U.G. nr. 179 din 11

noiembrie 1999, privind modificarea și completarea Legii nr. 92/1992, alin. (1)

al art. 99 a dobândit următorul conținut: magistrații în activitate sau

pensionari, precum și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora

beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, în

condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției de asigurări

sociale de sănătate.

Împrejurarea

că precizarea expresă a necesității plății contribuției lunare pentru

asigurările sociale de sănătate are o consacrare legislativă ulterioară nu

conduce la concluzia că anterior acestei reglementări nu se datora contribuția

lunară. In speță nu este vorba de neretroactivitatea legii ci de corecta

interpretare și aplicare a legii. Această sumă era datorată în temeiul Legii

nr. 145/1997 și actelor normative (H.G. nr. 409/1998 elaborate în vederea

punerii în aplicare a dispozițiilor art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992)

care fac trimitere expresă la aplicabilitatea, în acest caz, a regulilor impuse

de legea asigurărilor sociale de sănătate.

Din

economia Legii nr. 145/1997 se desprinde ideea că legiuitorul a urmărit să

excepteze de la plata contribuției lunare numai persoanele care nu realizează

venituri sau care sunt lipsite de venituri pe o perioadă determinată de timp.

Pentru

considerentele arătate și văzând și dispozițiile art. 314 C. proc. civ. se va

admite recursul în anulare, se vor casa hotărârile criticate și pe fond, se va

respinge acțiunea reclamantului ca nefondată, precum și cererea de chemare în

garanție formulată împotriva C.N.A.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei civile nr. 244/R din 11 martie

2003 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, precum și sentinței civile nr. 1577

din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Covasna pe care le casează și în fond

respinge acțiunea reclamantului Ș.G., precum și cererea de chemare în garanție

formulată împotriva C.N.A.S.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2004.