ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4504/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Covasna la 27noiembrie 2002 reclamanta S.C.T., judecător la Tribunalul Brașov,

a chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Covasna, Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

pentru obligarea acestora să-i restituie sumele reținute cu titlu de

contribuție la asigurările de sănătate în procent de 7 % din veniturile brute

de natură salarială încasate de pârâți anterior datei de 29 martie 2001, cu

aplicarea dobânzilor legale aferente conform O.G. nr. 9/2000.

Tribunalul Covasna prin sentința civilă nr. 1739

din 20 decembrie 2002 a admis acțiunea și a obligat pe pârâți să plătească

reclamantei suma de 10.019.589 lei cu titlu de plată nedatorată pe perioada 21

ianuarie 2000-29 martie 2002 cu dobânda legală conform O.G. nr. 9/2000.

A fost respinsă excepția lipsei calității

procesuale pasive invocată de Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

S-a apreciat că suma astfel reținută este

nedatorată câtă vreme prin Legea nr. 118/2001 s-a precizat expres că asistența

acordată magistraților și celor asimilați acestora nu este gratuită prin

intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2001, având în vedere prevederile O.U.G. nr.

30/1998 pentru modificarea și completarea Legii nr. 145/1997 privind

asigurările de sănătate și O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit.

Curtea de Apel Brașov prin decizia civilă nr. 647/R

din 20 mai 2003 a respins recursurile declarate de Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Împotriva acestor hotărâri Procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare

în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. și art. 27 lit. f) Legea nr. 92/1992

considerându-le a fi pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a

determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

În motivarea recursului în anulare s-a arătat că

potrivit art. 6 și art. 55 din Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale

de sănătate anumite categorii de persoane, care beneficiază de asigurarea de

sănătate, sunt scutite de plata contribuției lunare.

Asistența medicală gratuită prevăzută în legea

specială a organizării judecătorești se acordă în conformitate cu Normele

comune 318/PB/64/807/C 1999 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiției, Curții

Supreme de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și

anume, dacă persoanele îndreptățite fac dovada că plătesc contribuția lunară de

asigurare de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane, potrivit

legii, sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurare de sănătate (art.

6/1 din Normele Comune).

S-a mai arătat că printre persoanele exceptate

de Legea nr. 146/1997 de la plata contribuției la asigurările de sănătate nu figurează

magistrații și ca urmare această categorie nu este scutită de această plată.

Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea

recursului în anulare, casarea hotărârilor criticate și pe fond respingerea

acțiunii.

Recursul în anulare este fondat și se va admite

pentru următoarele considerente:

Prin Legea nr. 142/1997 privind modificarea și

completarea Legii nr. 92/1992 s-au introdus două art. 99 și art. 141 aplicabile

magistraților și personalului auxiliar de specialitate. Aceste noi reglementări

au instituit pentru categoriile arătate dreptul de a beneficia în mod gratuit

de asistență medicală, medicamente și proteze.

Condițiile de acordare, în mod gratuit, a

asistenței medicale, medicamentelor și protezelor, potrivit dispozițiilor art. 99

alin. (2) din Legea nr. 92/1992, urmau a se stabili prin hotărâre de Guvern în

termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a modificării legii de

organizare judecătorească.

H.G. nr. 409 din 2 iulie 1998 (publicată în M.

Of. nr. 275/1998) privind condițiile de acordare, în mod gratuit, a asistenței

medicale, medicamentelor și protezelor pentru magistrați, personalul auxiliar

de specialitate și membrilor de familie ai acestora, a stabilit în art.1 că

„magistrații în activitate sau pensionari precum și soțul sau soția și copiii

aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în mod gratuit, de servicii de

asistență medicală, de medicamente și proteze, în condițiile Legii nr. 145/1997

publicată în M. Of. nr. 178 din 31 iulie 1997 și ale prezentei hotărâri.

Legea nr. 145/1997, legea asigurărilor sociale

de sănătate, intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998 stabilește principiul

obligativității asigurărilor sociale de sănătate precum și principiile

solidarității și subsidiarității în baza cărora funcționează această categorie

de asigurări.

Regula generală instituită de această lege este

exprimată în art. 4 în termeni clari de normă imperativă: „sunt supuse în mod

obligatoriu asigurării potrivit prezentei legi cetățenii români cu domiciliul

în țară, cetățenii străini și apatrizii care au reședința în România.

Asigurații vor plăti o contribuție lunară pentru

asigurările sociale de sănătate”.

Contribuția lunară este fixată la 7 % de art.52

din aceeași lege.

De la această regulă legea instituie două

categorii de excepții.

O primă categorie este arătată limitativ de

art.6 care enumeră persoanele care beneficiază de asigurarea de sănătate, fără

plata contribuției și anume:

- copiii și tinerii până la 26 de

ani dacă sunt elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează venituri din

muncă;

- persoane cu handicap care nu realizează

venituri din muncă;

- soț, soție, părinți, bunici, fără venituri

proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate;

- persoane ale căror drepturi sunt stabilite

prin legi speciale, Decretul-lege nr. 118/1990 – persecutați politic, Legea nr.

44/1994 – veteranii de război, Legea 42/1990 – eroi-martiri – dacă nu

realizează alte venituri decât cele prevăzute de drepturile bănești acordate de

lege precum și cele provenite din pensii.

Toate aceste categorii de persoane se

caracterizează prin faptul că nu realizează venituri din muncă.

O a doua categorie de excepții este cuprinsă în

art. 55 din lege care enumeră persoanele asigurate prin efectul legii cu

scutire de plată a contribuției pentru asigurări sociale de sănătate. Sunt

persoane care în mod temporar sunt private de venituri din muncă și anume: militarii

în termen, persoane aflate în concediu medical, persoane aflate în detenție

privativă de libertate și beneficiarii formelor de ajutor social potrivit Legii

nr. 67/1995.

Este așadar limpede că ideea de scutire de plata

contribuției lunare este impusă și acordată de lipsa surselor de venit.

H.G. nr. 409/1998, în realizarea dispozițiilor

art. 99 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, explică în art. 3 condițiile în care

se acordă gratuitatea asistenței medicale: „contribuțiile personale, stabilite

potrivit dispozițiilor legale, suportate de persoanele prevăzute în art. 1

pentru furnizarea de servicii medicale și achiziționarea de medicamente și

proteze se decontează acestora, pe bază de documente justificative, din bugetul

Ministerului Justiției sau, după caz, al Ministerului Public, ori al Curții

Supreme de Justiție”.

Este adevărat că Legea nr. 92/1992 este lege

specială care introduce dreptul la asistență medicală, medicamente și proteze

gratuite, dar gratuitatea prevăzută de legea specială se realizează în

condițiile Legii nr. 145/1997, după cum o spune H.G. nr. 409/1998 emisă în

temeiul Legii speciale nr. 92/1992. În alți termeni, persoanele cărora li se

aplică prevederile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 sunt ținute la

plata contribuției lunare de 7 % stabilită de Legea nr. 145/1997.

Gratuitatea instituită de lege specială se

traduce, potrivit H.G. nr. 409/1998, prin decontarea, pe baza documentelor

justificative, a prețului suportat de persoanele îndreptățite pentru furnizarea

de servicii medicale și achiziționarea de medicamente și proteze.

Mai mult de atât, prin Normele comune nr. 318/PB/64/807/C

1999 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme de Justiție și

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție emise în aplicarea H.G. nr. 409/1999

se prevede expres în pct. 6/I că beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1

al H.G. nr. 405/1998 soțul sau soția magistraților și pensionarilor dacă fac

dovada că plătesc contribuția lunară de asigurare de sănătate sau că fac parte

din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata

contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Este de reținut că prin Legea nr. 118 din 30

martie 2001 pentru aprobarea O.U.G. nr. 179 din 11noiembrie 1999 privind

modificarea și completarea Legii nr. 92/1992, alin. (1) al art. 99 a dobândit

următorul conținut:

„magistrații în activitate sau pensionari,

precum și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora beneficiază

în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, în condițiile

respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției de asigurări

sociale de sănătate”.

Împrejurarea că precizarea expresă a necesității

plății contribuției lunare pentru asigurările sociale de sănătate are o

consacrare legislativă ulterioară nu conduce la concluzia că anterior acestei

reglementări nu se datora contribuția lunară.

În speță nu este vorba de neretroactivitatea

legii ci de corecta interpretare și aplicare a legii. Această sumă era datorată

în temeiul Legii nr. 145/1997 și actelor normative (H.G. nr. 405/1998)

elaborate în vederea punerii în aplicare a dispozițiilor art. 99 și art. 141

din Legea nr. 92/1992 care fac trimitere expresă la aplicabilitatea, în acest

caz, a regulilor impuse de legea asigurărilor sociale de sănătate.

Din economia Legii nr. 145/1997 se desprinde

ideea că legiuitorul a urmărit să excepteze de la plata contribuției lunare

numai persoanele care nu realizează venituri sau care sunt lipsite de venituri

pe o perioadă determinată de timp.

Pentru considerentele arătate și văzând

dispozițiile art. 314 C. proc. civ. se va admite recursul în anulare, declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței civile nr. 1739 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului

Covasna și deciziei civile nr. 647/R din 20 mai 2003 a Curții de Apel Brașov,

ce vor fi casate și pe fond se va respinge acțiunea formulată de reclamanți ca

nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei nr. 647/R din 20 mai 2003 a Curții de Apel Brașov, precum și

sentinței civile nr. 1739 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Covasna, pe care

le casează.

Pe fond, respinge acțiunea reclamantei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2004.