ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1512/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Bistrița Năsăud sub nr. 2597 din 27 mai 2002 reclamanții R.P., ș.a. având calitatea de salariați la Judecătoria Năsăud au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Bistrița Năsăud în calitate de ordonator secundar de credite, și Ministerul Justiției ca și ordonator principal, și Casa de Asigurări de Sănătate O.P.S.N.A.J. pentru a fi obligați împreună prin hotărâre judecătorească, să le restituie sumele de bani reținute nedatorat din salariu lunar, în perioada 1 ianuarie 2000 – 30 martie 2001 în procent de 7%, cu titlu de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate, calculate prin aplicarea coeficientului de inflație pentru fiecare sumă reținută până la data executării integrale.

În susținerea acțiunii au fost invocate dispozițiile art. 99 alin. (1) și art. 141 alin. (2) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, precum și Normele comune ale Ministerului Justiției, Curții Supreme de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție potrivit cărora magistrații și personalul auxiliar de specialitate ar beneficia în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze.

Prin întâmpinarea din 5 iunie 2002 Ministerul Justiției a cerut respingerea acțiunii, arătând ca potrivit art. 1 din Legea nr. 145/1997 cu modificările ulterioare, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat pe baza principiului solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor, de la plata contribuției legal stabilite fiind exceptate exclusiv categoriile de persoane expres prevăzute în art. 6 din actul normativ menționat, în care însă nu sunt prevăzuți magistrații și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești. Totodată s-a invocat lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și a Tribunalului Bistrița Năsăud.

Soluționând cauza în primă instanță prin sentința civilă nr. 146 din 6 iunie 2002 Tribunalul Bistrița Năsăud, secția civilă, a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Bistrița Năsăud să restituie reclamanților sumele reținute în procent de 7% din salariul lunar, cu titlu de contribuție pentru asigurările sociale de sănătate în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2000 și 30 martie 2001 cu aplicarea coeficientului de inflație la data executării hotărârii. Totodată a fost respinsă acțiunea împotriva pârâtei O.P.S.N.A.J. cât și pretențiile reclamanților T.I. și A.D.N.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a socotit că potrivit prevederilor art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 pentru perioada în care au fost reținute sumele pretinse, magistrații în activitate sau pensionari, precum și soțul, soția și copii aflați în întreținerea acestora ca și personalul auxiliar de specialitate, trebuiau să beneficieze în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, necondiționat de plata vreunei contribuții la fondul de asigurări sociale de sănătate. Hotărârea instanței de fond a fost menținută prin decizia civilă nr. 1815 din 17 septembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, ca urmare a respingerii recursului declarat de Ministerul Justiției. La 5 iunie 2003 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a atacat hotărârile pronunțate în cauză cu recursul în anulare de față, invocând în temeiul dispozițiilor art. 330 pct. 2 C. proc.

civ., încălcarea esențială a legii cu consecința soluționării greșite a fondului litigiului. Procurorul General a susținut în esență că potrivit art. 4 din Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, ulterioară Legii nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, obligația de a contribui la asigurările sociale de sănătate revine tuturor cetățenilor români, precum și celor străini și apatrizilor cu reședința în România cu excepția persoanelor strict prevăzute în art. 6, în care nu sunt incluși magistrații și personalul de specialitate din cadrul instituțiilor puterii judecătorești. În același sens au fost invocate dispozițiile Legii nr. 67/1995 privind ajutorul social, cât și pct. 6/I din Normele comune nr. 318/FB/64 807/C/din 26 mai 1999 emise în aplicarea H.G.

nr. 409/1988 în care se arată explicit că de beneficiul gratuității profită cei care fac dovada plății contribuției de asigurări de sănătate sau care fac parte din categoria persoanelor scutite de această obligație. Recursul se dovedește fondat. În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat, pe baza principiului solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor. Potrivit art. 4 din Legea nr. 145/1997, ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998 sunt supuși în mod obligatoriu asigurării cetățenii români cu domiciliul în țară, cetățenii străini și apatrizii care au reședința în România, alin. (2) al articolului citat prevăzând obligativitatea ca asigurații să plătească lunar o contribuție pentru asigurări de sănătate.

Art. 6 din același act normativ enumeră categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate, fără plata contribuției, și anume: copiii și tinerii până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează venituri din muncă; persoanele cu handicap, care nu realizează venituri din muncă sau care se află în îngrijirea familiei; soțul, soția, părinții și bunicii, fără venituri proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate; persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990, persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Legea nr. 44/1994 și art. 2 din Legea nr. 42/1990, dacă nu realizează venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de lege, precum și cele provenite din pensii.

În art. 55 din Legea nr. 145/1997 au fost stabilite categoriile de persoane, care, sunt asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuției pentru asigurările de sănătate, și anume: persoanele care satisfac serviciul militar în termen; se află în concediu medical sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 6 ani; execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest preventiv; fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social, potrivit Legii nr. 67/1995. Conform art. 99 din Legea nr. 92/1992, modificată prin Legea nr. 142/1997, magistrații în activitate sau pensionarii, precum și soțul, soția, copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în mod gratuit, de asistență medicală, medicamente și proteze, condițiile de acordare a acestora urmând a fi stabilite prin hotărâre de guvern.

La pct. 6/I al Normelor Comune nr. 318/FB/64/807/C/1995 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, emise în aplicarea H.G. nr. 409 din 2 iulie 1998, se prevede că soții sau soțiile magistraților și ale personalului auxiliar de specialitate, în activitate sau pensionari, beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 409/1998, dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară de asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate. Din interpretarea dispozițiilor legale citate rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate.

De altfel, legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligația de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru magistrați în Legea nr. 92/1992 deoarece Legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998. Reclamanții au încheiat contracte cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. prin care au cunoscut faptul că în conformitate cu art. 4 din Legea nr. 145/1997 angajatorul avea obligația de a reține și vira contribuția de asigurări de sănătate prevăzută de lege. Față de cele ce preced, recursul în anulare se privește ca fondat și urmare a admiterii lui, vor fi casate hotărârile pronunțate în cauză în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 1815 din 17 septembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Casează decizia recurată, precum și sentința nr. 146 din 6 iunie 2002 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția civilă, și respinge ca nefondată acțiunea reclamanților. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2004.