ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2546/2004

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. 10736 din 7 octombrie 2002 reclamanții S.V., ș.a., prin mandatara acestora procuror F.E. au chemat în judecată Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, solicitând instanței obligarea pârâților la restituirea sumelor de bani, încasate, prin reținerea cotei de 7% din salariul lunar, cu titlu de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 30 martie 2001, reactualizate prin aplicarea indicelui de inflație, la data executării hotărârii. Ministerul Public și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău au formulat cerere de chemare în garanție a C.N.A.S., solicitând obligarea acesteia la restituirea sumelor ce vor fi plătite petenților în cazul în care, acțiunea acestora va fi admisă.

În cauză, a formulat cerere de intervenție în interes propriu P.G. fost magistrat, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buhuși, în prezent pensionar, solicitând, pentru aceleași motive arătate de reclamanți, restituirea sumei de 12.933.256 lei reținute nelegal din venitul brut lunar, începând cu data de 1 ianuarie 2000 până la 1 martie 2002. Prin sentința civilă nr. 394/C din 20 decembrie 2002, Tribunalul Neamț a admis acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu, obligând pârâții la restituirea către reclamanți a sumelor reținute lunar din veniturile brute, în cotă de 7%, cu titlu de contribuție la asigurări sociale de sănătate în perioada ianuarie 2000 – 30 martie 2001, reactualizate prin aplicarea coeficientului de inflație.

Au fost respinse cererile de chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și C.N.A.S. pentru lipsa calității procesuale pasive. Prin decizia nr. 407 din 28 martie 2003, Curtea de Apel Bacău a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, a modificat, în parte, sentința primei instanțe în sensul admiterii cererilor de chemare în garanție, obligând C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. să restituie sumele la care au fost obligați recurenții. C.N.A.S. a fost obligată să restituie C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., sumele reprezentând cota de 25% din drepturile pretinse de către contestatori. În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și ale art. 330 pct. 2 C. proc.

civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor menționate, arătând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. În esență, s-a susținut că prin hotărârile menționate, instanțele au încălcat prevederile Legii nr. 145/1997 a asigurărilor sociale de sănătate, respectiv art. 1 alin. (2), art. 4, art. 6, art. 52 și art. 55, din care rezultă că, magistrații nu fac parte din categoriile de persoane exceptate de la plata contribuției bănești lunare pentru asigurările sociale de sănătate. Recursul în anulare este fondat. Într-adevăr, în conformitate cu prevederile art. 99 din Legea nr. 92 din 4 august 1992 pentru organizarea judecătorească, magistrații în activitate sau pensionarii, precum și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze.

Această gratuitate nu echivalează și cu scutirea de plata contribuției bănești lunare pentru asigurările sociale de sănătate care constituie o obligație distinctă. Gratuitățile prevăzute de Legea nr. 92/1992 în art. 99 (pentru magistrați) și art. 141 (pentru personalul auxiliar) se acordă numai în condițiile cuprinse în Legea nr. 145/1997 care, la art. 1 alin. (2) și art. 4 instituie regula generală a obligativității asigurării. De la această regulă generală obligatorie există excepțiile privitoare la persoanele scutite de plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate, prevăzute în art. 6 și art. 55 din Legea nr. 145/1997.

În conformitate cu art. 52 din lege, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările sociale de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 6 și art. 55. Întrucât magistrații nu sunt menționați printre persoanele exceptate de la plata acestei contribuții, se constată că, numai prin greșita aplicare a prevederilor legale, tribunalul a admis acțiunea reclamanților, soluție confirmată de curtea de apel. În consecință, recursul în anulare urmează a fi admis, hotărârile pronunțate în cauză, urmează a fi casate, și în fond, a fi respinsă acțiunea reclamanților, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr. 394/c din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Neamț. Casează hotărârile atacate și pe fond respinge acțiunea formulată de reclamanți. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2004.