ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6555/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Neamț la data de 30 septembrie 2002, ulterior precizată, I.E.R., ș.a,

magistrați la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.Neamț, U.D., ș.a., personal

auxiliar la același Parchet, au chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe

lângă Curtea Supremă de Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.,

solicitând obligarea acestora la restituirea sumelor încasate prin reținerea

nelegală a procentului de 7 % din salariu cu titlu de primă pentru asigurări de

sănătate în perioada octombrie 1999-septembrie 2002, reactualizate prin

aplicarea indicelui de inflație la data executării hotărârii, iar pe viitor

pârâții să nu mai efectueze aceste rețineri.

Pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a chemat

în garanție C.N.A.S.S. pentru ca, în cazul admiterii acțiunii, să fie obligată

să-i restituie 25 % din suma pretinsă, care a fost virată în contul acesteia în

temeiul dispozițiilor art. 21 alin. (2) lit. c) din Statutul propriu.

Prin sentința civilă nr. 341/C din

19 noiembrie 2002, Tribunalul Neamț a admis în parte acțiunea precizată și:

- a obligat pe pârâți la restituirea

către reclamanți a sumelor reținute lunar în perioada ianuarie 2000-septembrie

2002 în cotă de 7 % din veniturile brute cu titlu de contribuție la asigurările

sociale de sănătate, reactualizate la data plății;

- a obligat pe pârâți să sisteze

reținerea aceleiași cote de 7 % din veniturile brute lunare ale reclamanților;

- a admis cererea de chemare în

garanție și a obligat C.N.A.S.S. să restituie pârâtei C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. suma

reprezentând cota de 25 % din drepturile pretinse de către reclamanți.

Recursurile declarate de Parchetul

de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț

și C.N.A.S. au fost respinse ca nefondate prin decizia nr. 86 din 29 ianuarie

2003 pronunțată de Curtea de Apel Bacău.

În conformitate cu prevederile art. 27

lit. f) din Legea nr. 92/1992 și art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs

în anulare împotriva hotărârilor menționate, arătând că au fost pronunțate cu

încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a

cauzei pe fond.

Recursul în anulare este fondat.

În conformitate cu prevederile art. 99

și art. 141 din Legea nr. 92/1992, magistrații în activitate și personalul

auxiliar beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și

proteze.

Această gratuitate nu echivalează cu

scutirea de plata contribuției bănești lunare pentru asigurările sociale de

sănătate, obligație distinctă instituită ca regulă generală prin art. 1 alin. (2)

și art. 4 din Legea nr. 145/1997.

De la regula generală obligatorie

există excepții în privința persoanelor scutite de plata contribuției bănești,

prevăzută în art. 6 și art. 55 din Legea nr. 145/1997, toate celelalte persoane

asigurate având obligația plății contribuției bănești lunare pentru asigurările

sociale de sănătate (art. 52 din lege).

Întrucât magistrații și personalul

auxiliar din cadrul autorității judecătorești nu sunt menționați printre

persoanele exceptate de la plata acestei contribuții, se constată că numai prin

greșita aplicare a legii tribunalul a soluționat cauza în modul arătat, iar

curtea de apel a confirmat asemenea soluție.

În consecință, recursul în anulare

va fi admis, hotărârea pronunțată în cauză urmând a fi casată și, pe fond,

acțiunea va fi respinsă ca neîntemeiată, iar cererea de chemare în garanție ca

fiind rămasă fără obiect.

Pe cale de consecință, va fi

respinsă ca rămasă fără obiect și cererea de suspendare a executării formulată

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare formulat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva sentinței nr. 341 C din 19 noiembrie 2002 a Tribunalului

Neamț, secția civilă, și a deciziei nr. 86 din 29 ianuarie 2003 a Curții de

Apel Bacău, secția civilă.

Casează hotărârile atacate și în fond respinge

acțiunea reclamanților.

Respinge cererea de chemare în garanție

formulată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. privind C.N.A.S. ca rămasă fără obiect.

Respinge cererea de suspendare a executării

hotărârilor atacate ca rămasă fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2004.